Articolul continua dupa recomandari

Bun venit in Bucuresti, orasul unde traficul are propriile legi. Nescrise, evident, dar stiute de toti soferii. Pentru aplicarea acestora, e nevoie de o singura "calitate": tupeul.

Bulevardul Barbu Vacarescu, ora noua dimineata. Doua benzi pe sens si o aglomeratie fara sfarsit. In mijlocul drumului, sunt sinele tramvaiului, ce se transforma zi de zi in a treia banda. Si poate nu e un lucru rau, daca unii soferi n-ar crede ca si refugiul de tramvai e doar un obstacol din beton in drumul lor etern grabit. Considerata infailibila de multi, manevra mai da si rateuri uneori. Adica atunci cand bunul-simt bate tupeul.

Alta locatie, aceleasi probleme: Stefan cel Mare, bulevardul plangerii pentru orice disc de ambreiaj. Si locul nasterii, probabil, pentru manevra incriminata. Aici, soferii sunt ceva mai sireti: asteapta ca semaforul sa fie verde pentru a tasni pe refugiu. Nu de alta, dar lumina rosie i-ar prinde chiar langa sediul Politiei Romane.

 “Asta e, n-am ce sa fac. Ma grabesc la serviciu si, stiti cum e, ne da afara", se justifica un sofer. Asa suna, invariabil, explicatia tuturor celor care isi croiesc drum pe sinele tramvaiului. Ce daca altii prind si doua-trei semafoare pana trec de intersectie?

Si am ajuns si la capitolul detestat de orice sofer: amenda: 375 de lei si trei puncte de penalizare. Una peste alta, de pierdut nu au doar soferii corecti. Ci si calatorii tramvaielor, ale caror vatmani duc o lupta surda zi de zi.

De schimbat, e clar ca nu avem ce schimba: tupeul romanesc si traficul haotic fac o combinative perfecta.