Înainte să apără pantofii, cizmele, bocancii sau sandalele au existat opincile! Ele sunt încălţările tradiţionale pe care românii le purtau în picioare fie iarnă, fie toamnă, fie vară. Opincile nu doar că erau parte integrantă a costumelor populare, dar erau nelipsite şi de la război.

Doar nu credeţi că soldaţii români aveau alte încălţări în cele două Războaie Mondiale?! Ce-i drept, în prima conflagraţie, opincile clasice au avut doar un rol funcţional. În schimb, în Al Doilea Război Mondial, opincile au avut darul de a deruta complet soldaţii germani şi de a salva un întreg regiment românesc. De unde am aflat? De la un bărbat care confecţionează opinci şi în ziua de azi. Şi are nu doar clienţi, ci şi învăţăcei.

Articolul continua dupa recomandari

Pe şoseaua de centură a oraşului Râmnicu Vâlcea, printre forfota de maşini, se zăreşte o placă de lemn pe care scrie simplu opincărie. Este o imagine inedită care îşi atrage atenţia şi te face să vrei să vezi ce e dincolo de uşă. Înăuntru, la lumina lămpii Alexandru Ilinca practică meseria pe care i-a lăsat-o moştenire tatăl său.

Doar că nu a făcut opinci de la bun început. Iniţial a plecat la oraş şi s-a făcut croitor. Apoi, odată cu pensionarea, a decis să continue tradiţia de familie.

Alexandru nu numai că face opinci noi în stil vechi, dar le şi colecţionează pe cele care spun o poveste.

Erotice, istorice sau clasice, opincile lui Alexandru au o singură menire: să ducă tradiţia portului românesc peste secole.