În sălbăticia munţilor, la doar un kilometru de casele sătenilor din Iaz, se iveşte o pădure de fag. E numai bună de o plimbare într-o zi sufocantă, răcoarea te învăluie ca o mantie. Pe măsură ce înaintezi, peisajul devine enigmatic. La un moment dat, dai de un lac acoperit, din abundenţă, cu muşchi de un verde strălucitor. I se spune Mlaştina din Iaz. 

Un luciu care îţi taie răsuflarea. E linişte totală aici. Poţi să auzi cum mişună insectele deasupra apei. Într-un astfel de loc, natura trebuie neapărat imortalizată. 

Articolul continua dupa recomandari

Oamenii locului îţi vor spune să nu te apropii, însă, prea mult de apă. Au auzit şi ei poveşti de la înaintaşi. Se spune că, în urmă cu mulţi ani, natura s-a dezlănţuit asupra loclanicilor. Povestesc că, de-a lungul timpului, mlaştina, adâncă de 5 metri, a furat mai multe suflete. Soţia unui cioban care se afla cu turma la păscut ar fi fost înghiţită de apă, cu tot cu animale. 

Pe de altă parte, apa ar avea puteri vindecătoare.

Tainele mlaştinii sunt încă nedesluşite. Cert este că, aici, se găsesc plante unice. Mlaştina de la Iaz se întinde pe o suprafaţă de 10 hectare şi a devenit rezervaţie naturală protejată de lege.