Unele dintre cele mai delicioase alimente pe care le putem mânca aşteaptă doar să fie culese de la sol o mână expertă. Ciupercile sălbatice abundă, în această perioadă în pădure. Cu un gust mai nobil decât cele pe care le găsim în comerţ, ciupercile crescute spontan sunt râvnite de orice bucătar. Cine vrea să le culeagă, însă, trebuie să urmeze reguli clare. Chiar şi experţii umblă cu un manual la ei, pentru a le recunoaşte pe cele comestibile. Iar locul din care sunt culese contează aproape la fel de mult.

Deşi culege ciuperci din copilărie, iar acum este biolog cu diplomă, Miruna Popa încă e precaută când alege soiurile sălbatice. Le compară permanent cu cele din fotografii. Numit determinator, un astfel de manual nu trebuie să lipsească din trusa unui culegător.

Articolul continua dupa recomandari

Însă nu toate soiurile merită să ajungă în coş. Otrăvitorul burete al cerbilor poate fi recunoscut după culoarea neagră a pulpei.

Nu doar specia contează, ci şi pământul în care au crescut ciupercile. Sensibile la poluare, absorb substanţele nocive din mediu.

Un truc este să ne uităm după lichenul renului. Unde îl găsim, înseamnă că vom da şi peste ciuperci bune.

Pentru a i se pune în valoare gustul, ciuperca sălbatică nu este gătită prea complicat. Se prăjeşte în puţin ulei şi unt şi se adaugă doar sare, piper, usturoi şi pătrunjel.

O astfel de delicatesă este mereu apreciată de clienţi. Mai ales că nu este disponibilă decât în cele câteva săptămâni în care ciuperca poate fi culeasă.

Cipercile sălbatice trebuie mâncate la scurt timp după ce au fost culese. Altfel, după câteva zile pot căpăta o consistenţă lemnoasă.