Cu restricţii de viteză de 25 de kilometri pe oră şi pe o căldură sufocantă. Aşa circulă călătorii care aleg să meargă cu trenul din Bucureşti la Istanbul sau Salonic. Sunt curse internaţionale lansate recent de CFR. Nu este însă nicio diferenţă faţă de garniturile cu navetişti. Mai mult, trenul ocoleşte 60 de kilometri şi opreşte inclusiv în gara din Videle, pentru că autorităţile nu sunt în stare să repare de 14 ani un pod peste râul Argeş.

Bucureşti, Gara de Nord. Ne căutăm locul în trenul care pleacă spre Turcia. Două vagoane cu turişti norvegieni, englezi, americani şi navetişti de Giurgiu.

Articolul continua dupa recomandari

Trenul Internaţional 461 pleacă de acum din Gara de Nord cu direcţia Sofia şi apoi Istanbul. Prima oprire, gara din Videle.

70 de kilometri ce urmează să fie parcurşi în tot atâtea minute. Încă de la ieşirea din Bucureşti apar primele restricţii de viteză. Un turist norvegian are o replică ironică. 

Acesta susţine că pasagerii ar trebui, mai degrabă, să alerge pe lângă tren.

Afară sunt 33 de grade Celsius, dar în vagoane sunt chiar mai multe. Aerul condiţionat nu funcţionează. În aceste condiţii singura soluţie este deschiderea geamului.

Aceşti tineri, unul din America, celălalt din Anglia, fac turul Europei de Est cu trenul. Se anunţă o călătorie lungă, iar ei recunosc că nu s-au gândit înainte să-şi cumpere biletele.

Trenul ar fi trebuit să aibă linie directă până la Giurgiu. Un pod prăbuşit acum 14 ani, la Grădiştea, face ca traseul să ocolească pe la Videle. Aşa că în loc de 60 de kilometri până la graniţa cu Bulgaria, călătorii fac dublu.

Aşa arată neputinţa statului român, aici în Giurgiu, la 14 ani după ce acest tronson de cale ferată s-a prăbuşit în râul Argeş. Au fost aprobate studii de fezabilitate şi un proiect de reabilitare de 70 de milioane de euro care nu a mai început niciodată.

După 14 ani de promisiuni că podul va fi reparat, autorităţile vin cu unele noi.

Răzvan Cuc, ministrul Transporturilor: Vom lansa doar pentru podul de la Grădiştea execuţia şi proiectarea, mi s-a promis în luna iulie. Noi nu facem discuţii, noi lucrăm cu fapte concrete 

Între timp, trenul ajunge la prima destinaţie.

Drumul nostru se opreşte în gara din Videle, una care arată ca întreaga reţea feroviară din România şi anume jalnic. Trenul cu care am venit arată acceptabil, destul de curat. Lipsa aerului condiţionat face însă călătoria insuportabilă. Gândiţi-vă ce înseamnă să faci de la Bucureşti la Istanbul 19 ore într-un aer sufocant.

În aceste condiţii, singurele avantaje ale călătoriilor cu trenul către Sofia, Istanbul sau Salonic sunt preţurile biletelor, între 29 şi 60 de euro.