Un bărbat în suferinţă a zăcut trei ore inconştient pe un trotuar din centrul Bucureştiului, ziua-n amiaza mare, fără ca cineva să îl bage în seamă. În cele din urmă o bucureşteancă a încercat să îl ajute, descoperind că bărbatul nu reacţiona.

Femeia a sunat la 112 şi medicii au descoperit că bărbatul nu era nici băut, nici nu consumase vreun drog, el fiind rănit. Postarea de pe contul de socializare al Laurei a devenit virală.

Articolul continua dupa recomandari

"Azi sunt FURIOASĂ, MÂHNITĂ și DEZAMĂGITĂ!

Ne batem cu "pumnul în piept" pe Facebook, discutăm politică și viitorul țării, însă ne lipsește cu desăvârșire spiritul civic și calitatea de a fi om!

În dimineața aceasta, în jurul orei 10:00, trecând grăbită prin fața Hotelului Horoscop, observ căzut pe trotuar un cetățean la 30-35 de ani. Mă opresc îngrijorată și privesc perplexă la oamenii de pe terasa hotelului, care își savurau cafeluța, "admirând peisajul". Băiatul respira, însă era inconștient și nu recționa la întrebările și mișcările mele. În timp ce așteptam să ajungă un echipaj Smurd, un angajat al hotelului îmi spune că băiatul zace de vreo 3 ore (!!!!???!!!) pe trotuar și "chiar se întreba ce e cu el", moment în care am început să tremur de nervi.

Paramedicul SMURD a ajuns imediat, a reușit să îl trezească pe cetățean și a chemat un echipaj, timp în care a constatat că băiatul nu consumase nici băuturi alcoolice și nici substanțe interzise, ba chiar mai mult de atât, avea pansamente mari în zona subcostală stânga.

Ce se întâmplă pe trotuarul din fața clădirii nu este responsabilitatea hotelului și nu îi acuz pe ei pentru cele întâmplate. Însă îi acuz pe toti aceia care au stat nepăsători la terasa și au ales să nu vadă, pe toti angajații companiei care au văzut un om căzut pe trotuar și au așteptat să vină un trecător să sune la 112 (după 3 ore!), pe toți cei care au călcat mai la dreapta sau la stânga, ca nu cumva să se împiedice de corpul cuiva în suferință.

Omul acela ar fi putut muri din cauza indiferenței noastre! Si ce e cel mai trist, sunt sigură că astfel de cazuri se întâmplă în fiecare zi... Și nu pot să nu mă gândesc: dacă omul acela eram eu? Sau mama? Sau voi? Sau cineva drag vouă? Iar oamenii ar fi trecut mai departe nepăsători..."