Aşa este numită seva mesteacănului, unul dintre remediile miraculoase ale naturii. Este un medicament natural împotriva mai multor boli. Primăvara, localnicii cutreieră pădurile în căutarea lui. Străinii cunosc efectele acestei licori şi o folosesc de zeci de ani ca antidot, inclusiv împotriva bătrâneţii.

În pădurile de mesteceni din Vidra, judeţul Alba, licoarea plină de vitamine şi minerale este colectată direct din trunchiul arborelui. Localnicii fac o gaură cu burghiul, leagă o sticlă şi aşteaptă.

Articolul continua dupa recomandari

Lichidul se colectează doar o lună pe an, imediat după ce se topeşte zăpada şi înainte ca mesteacănul să înmugurească. La final, localnicii acoperă crestătura cu un cep, ca arborele să nu se usuce. Seva de mesteacăn este una dintre binecuvântările pădurii, spun localnicii. Şi unul din cele mai vechi medicamente.

"Seva de mesteacăn este unul dintre cele mai minunate remedii pe care ni le dă natura. Era numită şi apa vie sau băutura zeilor" a spus Lia Vârciu, localnică.

În multe pensiuni din Apuseni, turiştii sunt întâmpinaţi cu această licoare limpede ca apa de izvor.

Seva de mesteacăn trebuie consumată în primele 24 de ore de la recoltare, ca să-şi păstreze proprietăţile. În cazul mai multor afecţiuni, de exemplu: boli de ficat sau de rinichi, medicii recomandă acest tratament natural, bogat în substanţe nutritive.

Sunt români care spun că ţin o cură în fiecare an. Beau acest lichid dulceag în fiecare zi, timp de trei săptămâni.

"Una din componentele pe care le prezintă seva de mesteacăn, adică un acid, acidul beturinic, acţionează deosebit de eficient în reglarea apoctozei. Apoctoza înseamnă moarte aprogramată a celulelor" a spus Cornel Merlaş, medic. 

"Este un foarte bun detoxifiant şi tonic la nivelul pielii. Şi chiar în anumite afecţiunii de genul eczemelor, dermatitelor" a declarat şi Mirela Stranţ, medic.

Străinii au descoperit de mulţi ani efectele benefice ale lichidului dulce. Din arţari, canadienii extrag siropul ale cărui proprietăţi sunt asemănătoare cu ale mierii, în ţările tropicale este obţinut suc din palmieri, iar grecii scot din scoarţa pinului un ulei cu proprietăţi curative.