Blamată de elevi şi de părinţi deopotrivă, şcoala poate deveni un loc de poveste unde copiii abia aşteaptă să ajungă şi de unde nu mai vor să plece. Se întâmplă în localitatea Cudalbi, la 50 de kilometri de Galaţi. Aici, o învăţătoare a transformat orele plictisitoare într-o aventură pe care copiii abia aşteaptă să o trăiască. Este un exemplu real despre ce se poate face în şcoala românească plină de lipsuri, cu multă voinţă şi dragoste.

Cu multă bucurie. Aşa începe o zi la Clasa 1A a Şcolii Emil Panaitescu din Cudalbi. Copiii sunt veseli şi abia aşteaptă să vadă ce nouă poveste le va spune învăţătoarea lor. Astăzi este rândul Gâscanului Gicu să fie protagonist, iar cei mici abia aşteaptă să-l ajute să-şi găsească papucii.

Articolul continua dupa recomandari

Anca Dediu a fost şi ea elevă a şcolii şi predă aici de 20 de ani. Spune însă că este îndrăgostită de meseria ei şi că mereu caută metode pentru ca elevii ei să progreseze şi să achiziţioneze informaţii fără presiune sau teamă. Iar rezultatele nu se lasă prea mult aşteptate.

ANCA DEDIU, învăţătoare - Eu vreau să cred ca o zi în clasa mea e o zi fericită pentru elevii mei. Fiecare generație e diferită, ce a mers acum 10 ani nu mai merge acum. Chiar daca eu fac acasă un plan și vad ca nu merge o iau pe altă cale. Ne-am învățat să ne plangem, dar soluții există, daca vrei poți să faci orice

Si acelaşi lucru ar vrea să-l reţină şi elevii ei. Copiii se simt liberi să fie ei înşişi, să râdă şi să înveţe în ritmul lor. Nu sunt obligaţi să stea în bănci, iar atunci când obosesc de atâta învăţat prin joacă pot citi liniştiţi sau colora în tihnă. Conducerea şcolii susţine stilul inedit al doamnei învăţătoare şi se bucură de rezultatele ei.

Exemplul clasei 1a de la Şcoala din Cudalbi rămâne reprezentativ pentru zicala "omul sfinţeşte locul" şi poate deveni sursă de inspiraţie pentru orice dascăl vrea să facă mai mult pentru elevii lui.