Peştele aşezat cu grijă pe mileul de pe televizorul alb negru, desenele Mihaela sau festivităţile care adunau mii de pionieri pe străzi sau pe stadioane. Toate ne-au marcat existenţa înainte de '89. Nostalgicii acelor vremuri pot face oricând o călătorie în timp, la Muzeul Olteniei.

Cântece patriotice, manifeste sau uniformele pe care mama le apreta cu grijă. La Muzeului Olteniei timpul pare că a încremenit în urmă cu mai bine de 30 de ani. Capturile din revistele vremii, dar şi proiecţiile din timpul serbărilor muncite cu mare sârguinţă ne dezvăluie frânturi ale copilăriei în comunism.

Articolul continua dupa recomandari

”Mă angajez să îmi iubesc patria, să învăț bine, să fiu harnic și disciplinat. Să îmi cinstesc cravata roșie cu tricolor.” Oricine a trăit în epoca de aur își amintește jurământul pionierului. De la 4 ani, copiii erau incluși în organizații de partid. Șoimii patriei, pionierii și, mai apoi, UTC-iștii, cu toții aveau un singur scop: preaslăvirea regimului.

Jocurile puţine şi sărăcăcioase ţineau locul tabletelor şi consolelor de azi. Casele românilor păreau şi ele trase la indigo. Nu exista sufragerie fără mobilă Drobeta sau fără bibelouri chinezeşti. Românii trăiau după normă. Şi, bineînţeles, după raţie.

Rafturile goale ale magazinelor au alcătuit o realitate marcantă a ultimilor ani din comunism. Din 1982 și până la căderea regimului, cozile uriașe la alimente făceau parte din viața de zi cu zi a oamenilor.

Expoziţia propusă de Muzeul Olteniei a fost alcătuită din donaţii şi are un impact puternic asupra oricui ajunge aici.

Radu Dumitrescu, Muzeograf Muzeul Oteniei: Astfel a luat fiinta si a luat nastere aceasta expozitie care este una, pe de o parte, educativă pentru copiii din noile generații. Pe de altă parte, este și o expoziție care naște nostalgii.

După 30 de ani de capitalism, societatea încă resimte ecoul acelor vremuri.

”Lipsa libertății. Aia era marea problemă. Îmi amintesc întreruperile de curent electric, vag știrile de seara”, spune un vizitator.

”Mergeam cu bunicii la coadă, luam pâine pe cartelă, mi-aduc aminte. Și faptul că nu aveam benzină. Doar rația care era, de 20 de litri”, declară un alt vizitator.

Sorin Damean, istoric: Nu trebuie să uităm că am trecut prin condiţii grele de subzistență, de la lipsa alimentelor , până la lipsa căldurii, lipsa apei, până la urmă, condițiile minimale pentru un trai decent.

Expoziţia care prezintă copilăria în comunism rămâne deschisă până la finalul lunii martie.