Chiar dacă nu ai o grădină mare, poţi cultiva cu minimum de efort câteva legume care vor oferi arome deosebite mâncărurilor preparate de tine.

Nu oricine se pricepe la grădinărit, însă toţi ne dorim să creştem în propria grădină câteva legume esenţiale în bucătăria românească. Mai ales dacă preferi să îţi pregăteşti singur borcanele de murături pentru iarnă, în loc să le cumperi de la magazin.

Articolul continua dupa recomandari

Trei dintre aceste legume au printre cele mai multe întrebuinţări: proaspete sau la murat, uscate şi măcinate, dau gust şi o aromă ieşită din comun în mai toate mâncărurile tradiţionale româneşti.

1. Hreanul

Hreanul face parte din grupa plantelor legumicole perene la care se consumă rădăcinile. Ca ingredient în mâncăruri, ca plantă cu efecte terapeutice sau ca şi condiment în borcanul de murături, hreanul are multe întrebuinţări în bucătăria tradiţională românească.

Rădăcinile sunt puternic dezvoltate, cu pulpa albă, au un gust iute şi un miros inconfundabil, înţepător. Şi frunzele sunt utilizate - o reţetă specială de sarmale înlocuieşte foile de varză sau de viţă de vie cu frunze de hrean.

Beneficiile pentru sănătate sunt, poate, chiar mai numeroase. Hreanul are o istorie de mii de ani ca plantă medicinală. Studiile au arătat că are un rol benefic în tratamentul unor boli respiratorii cum ar fi bronşita, astmul, gripa, dar şi în cazul hipertensiunii arteriale.

Cum se plantează hreanul

Pentru a planta hreanul, alege un loc mai retras şi însorit din grădina ta, pentru că planta se răspândeşte repede. Pământul trebuie să fie umed şi să nu reţină apa. Rădăcina de hrean este cea care se plantează în grădină, şi poţi să o iei chiar şi de la piaţă.

Plantarea se poate face primăvara devreme, dar şi toamna târziu, pentru că hreanul rezistă bine la temperaturi scăzute. Rădăcina supravieţuieşte în pământ până la -30 de grade.

Întreţinerea culturii de hrean

Ca să obţii rezultate maxime în grădina ta, trebuie să urmezi câteva reguli simple privind întreţinerea hreanului. Trebuie udat frecvent, dar nu în exces, aşa că sistemul prin picurare la rădăcină este cel mai indicat.

2. Ardeii

Proaspăt sau uscat, măcinat sau copt, murat la borcan sau umplut cu carne, ardeiul este fără îndoială una dintre vedetele bucătăriei tradiţionale româneşti. Există puţine reţete în care să nu poţi introduce printre ingrediente şi unul dintre tipurile variate de ardei. Ardeiul face parte din familia Solanaceae, alături de tomate și vinete.

Ardei iuţi, ardei graşi, ardei capia şi gogoşari:  gusturi diferite şi întrebuinţări specifice, iar românii vor să îi aibă pe toţi în grădină. Iar beneficiile nu se limitează doar la arome și gusturi puternice. De exemplu, ardeiul gras e bogat în vitaminele A, B, C şi în minerale. Pe de altă parte, o analiză publicată în Journal of Physiology arată că ardeiul iute poate reduce riscul apariţiei ulcerului gastric.

Cum se plantează ardeii

Ardeii se plantează prin răsaduri în grădină. începând cu finalul lunii aprilie, când temperatura solului se menţine constantă în jurul valorii de 15 grade Celsius. Irigarea este foarte importantă: prima udare se face imediat după plantare, apoi se lasă o pauză de aproximativ două săptămâni.

Întreţinerea culturii de ardei

Ardeiul are nevoie de îngrijire pe toată perioada de la plantare la recoltare, aşa că ia măsuri pentru combaterea buruienilor. Poți aplica erbicide şi răsadurile trebuie plivite regulat. Odată ce-au crescut, trebuie obligatoriu susținute cu araci, pentru că este important ca legumele să nu ajungă pe sol.

De asemenea, cultura, chiar și pe dimensiuni restrânse, trebuie să fie protejată de bolile  ardeilor, cauzate de agenți patogeni întâlniți în mod frecvent.

Trebuie să iei toate măsurile necesare ca să-ţi protejezi plantele şi de atacurile dăunătorilor, aşa că e recomandat să foloseşti insecticide pentru ardei ca să obţii recolte maxime.

3. Leuşteanul

În bucătăria românească, leuşteanul oferă deseori personalitate unei rețete culinare. . Ca şi condiment în mâncăruri şi ciorbe sau adăugat în borcanul de murături pentru aroma sa puternică, leuşteanul nu lipseşte din nicio gospodărie. Leușteanul face parte din grupa plantelor legumicole aromatice și condimentare.

Pe lângă utilizările pe care le are în bucătărie, leuşteanul mai este cunoscut şi pentru efectele sale terapeutice. Are efecte benefice asupra sistemului respirator şi al celui urinar, e un remediu natural în cazul indigestiei şi al colicilor intestinale, iar uleiul de leuştean ajută la scăderea tensiunii.

Cum se plantează leuşteanul

Leuşteanul se cultivă prin seminţe, care pot fi plantate toamna sau primăvara. Seminţele se seamănă în solul afânat şi umed şi se acoperă apoi cu un strat subţire de pământ. Leuşteanul are nevoie de umezeală, dar nu în exces, aşa că e de preferat să-l plantezi într-o zonă mai umbroasă din curte, pe un teren ridicat pentru ca apa să nu băltească.

Întreţinerea culturii de leuştean

Leuşteanul nu este o plantă pretenţioasă, deşi provine din regiunea Mării Mediterane. S-a adaptat excelent la condiţiile din ţara noastră şi rezistă cu bine şi în caz de secetă, dar şi la temperaturi extreme, aşa că nu necesită măsuri complicate de întreţinere.

Fiind o plantă perenă, rădăcina lui formează tufe care se păstrează şi peste iarnă. În cazul în care planta creşte în exces e necesară rărirea lui. Dacă solul este fertilizat, vei observa că în fiecare primăvară, timp de până la 7-10 ani, leuşteanul se va regenera fără să aibă nevoie de intervenţia ta.

Sursa foto: Shutterstock

Știrile Antena 1 Observator sunt și pe Instagram, Youtube și Facebook