Apa vie, unul dintre cele mai vechi leacuri, curge în Munţii Apuseni din copaci. Aşa este numită seva mesteacănului, unul dintre remediile miraculoase ale naturii. Este un medicament natural împotriva mai multor boli.

În pădurile de mesteceni din Vidra, judeţul Alba, licoarea plină de vitamine şi minerale este colectată direct din trunchiul arborelui. Localnicii fac o gaură cu burghiul, leagă o sticlă şi... aşteaptă. 

Articolul continua dupa recomandari

Călin Pogon, localnic: Este seva care s-a adunat de la 9 dimineaţa, în jur de 2 litri. Dacă mai stăteam până seara, cred că se umplea bidonul, în jur de 5 litri.

Lichidul se colectează doar o lună pe an, imediat după ce se topeşte zăpada şi înainte ca mesteacănul să înmugurească. La final, localnicii acoperă crestătura cu un cep, ca arborele să nu se usuce. 

Călin Pogon, localnic: Din gaura asta mai curge în jur de o săptămână, punem un băţ şi el se cicatrizează şi dăm în altă parte. În câţiva ani, nici nu se mai vede pe unde a fost dată gaura.

Seva de mesteacăn este una dintre binecuvântările pădurii, spun localnicii. 

Lia Vârciu, localnică: Seva de mesteacăn este unul dintre cele mai minunate remedii pe care ni le dă natura. Era numită şi apa vie sau băutura zeilor. 

În multe pensiuni din Apuseni, turiştii sunt întâmpinaţi cu această licoare limpede ca apa de izvor.

Seva de mesteacăn trebuie consumată în primele 24 de ore de la recoltare, ca să-şi păstreze proprietăţile. În cazul mai multor afecţiuni, de exemplu  - boli de ficat sau de rinichi - medicii recomandă acest tratament natural, bogat în substanţe nutritive.

Cornel Merlaş, medic: Una din componentele pe care le prezintă seva de mesteacăn, adică un acid, acidul beturinic, acţionează deosebit de eficiente în reglarea apoctozei, apoctoza înseamnă moarte aprogramată a celulelor. 

Mirela Stranţ, medic: Este un foarte bun detoxifiant şi tonic la nivelul pielii. Şi chiar în anumite afecţiunii de genul eczemelor, dermatitelor.

Străinii au descoperit de mulţi ani efectele benefice ale lichidului dulce. Din arţari, canadienii extrag siropul ale cărui proprietăţi sunt asemănătoare cu ale mierii, în ţările tropicale este obţinut suc din palmieri, iar grecii scot din scoarţa pinului un ulei cu proprietăţi curative.