Există locuri în România, în care nimic din ce ne preocupă pe noi, cei de la oraş, nu are nicio însemnătate! Sunt acele sate în care, iarnă de iarnă, femeile se strâng la şezători. Lucrează împreună, gătesc împreună şi - bineînţeles - discută câte-n lună şi în stele. În alte părţi, însă, iarna înseamnă doar muncă în curte şi la animale.

Meşteşuguri străvechi prind viaţă şi astăzi în mâinile acestor femei. În satul lor, pe un deal din Vâlcea, s-au strâns să toarcă lâna, să ţeasă, dar mai ales să depene poveşti din alte timpuri.

Articolul continua dupa recomandari

E din nou şezătoare în comunitatea din Nicolae Bălcescu. La aproape 80 de ani, tanti Filomiţa se mândreşte cu zestrea pe care a lucrat-o de-a lungul timpului pentru fiicele şi nepoatele sale. 

Pe rând, fiecare dintre gospodine era gazdă. Iarnă de iarnă, aveau acest rol de două-trei ori. Şezătorile se întindeau deseori până după miezul nopţii. Tradiţia s-a pierdut vreme de câteva decenii, dar nu s-a stins.