O poliţistă din Paşcani scăpată cu viaţă dintr-un accident teribil, când era în misiune, a transmis un mesaj dur şefilor instituţiei: "Mor într-o cocină cu pretenţie de maşină". Tânăra de 27 de ani a fost victima unui impact teribil între maşina Poliţiei şi o autouitilitară în timp ce căuta o fetiţă de 3 ani, dispărută.

Exact în urmă cu un an, pe 3 aprilie 2018, Andrada Petronela Voicu ajungea în stare gravă la spital, după ce fusese implicată înt-run teribil accident pe DN 28A, Târgu Frumos – Paşcani, în zona localităţii Blăgeşti, o suburbie a municipiului Paşcani.

Articolul continua dupa recomandari

Poliţista în vârstă de 27 de ani plecase în misiune împreună cu agentul şef Vlad David. Acesta era la volan, cei doi erau în căutarea unei fetiţe de 3 ani care dispăruse de acasă. Maşina în care erau, o Dacia Solenza, avea semnale acustice şi luminoase pornite. A intrat într-o depăşire peste linia continuă, din faţă venea o autoutilitară care nu a şinut cont de semnalele poliţiştilor şi impactul a fost frontal.

Andrada Petronela a avut nevoie de o lungă perioadă de spitalizare şi recuperare, având mai multe fracturi deschise şi hemoragie craniană. La exact un an după accident, tânăra a postat un mesaj cutremurător pe Facebook. Ea spune că tatăl ei a murit atunci când a auzit de accidentul al cărei victimă a fost agenta.

Iată mesajul, integral: "Mașinile morții. Cu astfel de autoturisme sunt trimiși unii polițiști la evenimente. Neinscripționate, cu semnale luminoase/acustice neomologate.

În timp ce pe pagina oficială a Poliției Române se postează în fiecare zi fotografii cu domnișoare care au buzele uuuun pic mai mici decât colacul de la wc, cu dinți perfect aliniați si zâmbete mișto, cu autoturisme noi si sclipitoare, noi ne pierdem dinții, picioarele, viețile, de parcă la începutul școlii de poliție am semnat contract cu moartea, nu cu instituția în sine.

Cui îi pasă de faptul că stăm internați la ATI cu fracturi deschise, cu dureri sfâșietoare, cu hemoragii cerebrale, rugându-ne pentru viețile noastre și așteptând să treacă perioada critică, pentru a ști sigur că vom scăpa cu viață?

Cui îi pasă că tata a murit după ce a auzit de accidentul meu? 

Nimănui. Toți cei "mari" care ne-au asigurat de sprijinul lor, ne-au întors spatele și ne-au lăsat amanet. Nu ne mai întreabă nimeni dacă suntem/vom mai fi oameni normali, sau dacă am rămas cu sechele. Nu îi pasă nimănui că cel puțin un an din vietile noastre ne va fi furat de spitalizări, operații și recuperare.

Domnilor/doamnelor care ne conduceți, îl mai țineți minte pe colegul nostru de la Suceava, care a fost injunghiat de zeci de ori? Dar pe ceilalți colegi care au murit cu zile? Căci noi ne aducem aminte și aprindem lumânări pentru ei. Ați vuit în toată țara, că veți face, că veti drege, că ne veți ajuta cu legi care să ne protejeze, că vom avea dotări și mașini care să ne ofere siguranță. Ați făcut căcatul praf. Situația e aceeași în fiecare zi.
Domnilor/doamnelor care ne conduceți, dumneavoastră aveți impresia că cerem prea mult?

Eu sunt de părere că îmi cer doar dreptul la viață. Că nu trebuie să ne facem serviciul în sicrie pe 4 roți.
Nu vreau să mor la serviciu din cauza incompetenței unora. Mai am o viață lungă(sper eu) în față și vreau să mi-o trăiesc decent si frumos. Nu cu frica de-a urca într-o cocină cu pretenție de mașină.

Îmi doresc din tot sufletul să existe karma, iar celor vinovați de situația in care ne aflăm noi, "talibanii" din stradă (așa cum ne numea un superior), să li se intoarcă. Eventual, să le iasă pe ochi.

Iar celor care se bucură atunci când află despre faptul ca polițiștii mor cu zile, le doresc sănătate. Că-i mai bună decât toate."