Din România mereu surprinzătoare, o nouă imagine a fost surprinsă la Horezu. Cel mai mare târg de ceramică din ţară a fost umbrit de un talcioc aflat peste drum. Zeci de vânzători şi-au aşezat vrafurile de haine, încălţăminte şi obiecte casnice la doi paşi de maeştrii lutului. Vânzările meşterilor au mers mult mai prost decât ale bişniţarilor.

Suntem la Horezu, la doi paşi de cel mai mare târg de ceramică din ţară. Lângă maeştrii lutului şi-au făcut loc vânzătorii de îmbrăcăminte second hand. În acelaşi loc sunt două Românii, separate de un drum naţional. Toată marfa e pusă la grămadă, pe rogojini aşezate direct pe pământ. În timp ce artiştii populari privesc de la distanţă uimiţi de numărul mare de turişti care s-au oprit. Nu la ei, ci la talcioc. 

Articolul continua dupa recomandari

Dintre vrafurile de haine, comercianţii îşi strigă nemulţumirile. Au plătit la primărie o taxă de 30 de lei ca să-şi ocupe loc în târg. S-au aşezat strategic. Pe drumul unde, de 44 de ani, meşterii popoulari îşi expun arta. 

La câţiva metri distanţă, peisajul se schimbă radical. Acest meşteşugar a învăţat tehnica olăritului de la bunici şi le-a transmis-o, la rândul lui, copiilor. Spune că târgul de peste drum umbreşte tradiţia şi istoria locului. 

O ulcică din ceramică de Horezu se vinde cu cinci lei. Costă cât două piese de îmbrăcăminte cumpărate de peste drum. În timp ce olarii se plâng că vând puţin şi ieftin, vânzătorii de la talcioc spun că lor le merge bine.

În 2012, ceramica de Horezu a fost inclusă în patrimoniul UNESCO, iar fabricarea ei este considerată un meşteşug tradiţional unic.