Dupa diagnosticul pus de medici, nisipul din clepsidra lui Daniel s-a scurs deja pe jumatate. Daniel a deschis ochii in acesta lume in aceasta zi, acum un an. Zambea.

Articolul continua dupa recomandari

“Am nascut la 40 de saptamani, un copilas vedeta maternitatii, singurul nascut normal si cel mai mare. Glumeau acolo ca poate merge direct la scoala. Imi imaginam cum o sa fie viata noastra de atunci inainte. Fix in momentul acela, intr-o fractiune de secunda vizualizam totul. Cat de frumos va fi viata in trei”, povesteste mama baiatului.

In primele doua luni a fost un copil normal. Apoi, a venit toamna. Nu doar afara, ci si in casa familiei Parvu: “A fost mai incet, la inceput. Nu voia sa manance. Credeam noi ca este lenes. Nu era asa. Saracutul nu putea sa inghita. Dupa fiecare masa el vomita si regurgita pe nas. Cu particularitatea ca vomita pe nas”.

Stela a mers la medicul pediatru. Primul diagnostic al medicilor era unul linistitor: “Nu am crezut ca problema este atat de grava. Am fost la mai multi medici pediatri, i-am intrebat de ce vomita pe nas, mi-au spus ca este reflux gastro-esofagian, nu este ceva grav. Mi s-a spus ca daca ia in greutate, sa-l las in pace, cu timpul o sa treaca”.

Si Daniel, voinic inca din primele clipe, a luat in greutate. Crestea ca Fat Frumos. Apoi, pe cand familia Pirvu se pregatea sa sarbatoreasca primul Craciun in trei, totul s-a schimbat radical. Pe 17 decembrie, de ziua tatalui sau, Daniel a inceput sa simta rau. Mama lui l-a dus de urgenta la spital: “Diagnosticul de internare a fost penumonie de aspiratie. Deci, fix de ce ne temeam. A varsat si a aspirat pe plamani. Eu tot speram ca o sa fim de craciun acasa. Tineam foarte mult la primul Craciun imrepuna. atat mi-as fi dorit: sa am primul Craciun impreuna si nu am apucat pentru ca eu am fost in spital”.

A fost internat in decembrie si a stat acolo pana in martie. Apoi, cu o forta imposibil de inteles, si-a revenit. Odata cu primele raze ale soarelui primaverii, s-a intors in caminul sau. N-a stat mult. Boala a lovit din nou. De aceasta data, sub o alta forma. Otita. Analizele preliminare au scos la iveala si adevaratul motiv pentru care pruncul se simtea rau: sistemul lui imunitar nu exista.

“Intre timp, am facut si analize de imunitate si am descoperit ca avea imunodeficienta severa. Mi s-a spus cu imunodeficienta severa si starea lui prezenta, la momentul respectiv, nu stie daca se trezeste din anestezie. Dupa operatie s-a trezit din anestezie, dupa prima operatie, de otomastoidita. S-a trezit din operatie si a fost binisor vreo doua trei zile, apoi lucrurile au scapat de sub control. A facut septicemia”, spune mama lui Daniel.

Infectia puternica ii macina corpul, si-asa, firav. Acelasi lucru il faceau si antibioticele puternice care ar fi trebuit sa-l vindece: “Mi s-a spus ca au inceput sa-i cedeze organele interne. Sigur, ca a fost cumplit. a fost cea mai groaznica veste. Eu am fost pozitiva in tot timpul in care am stat in spital si nu puteam sa-mi inchipui ca nu o sa pot sa ies cu el din spital”.

Hotarata sa gaseasca un leac pentru boala care-i distrugea fiul, Stela a mers cu el la Timisoara, pentru analize mai amanuntite: “A fost un soc atunci. Am plecat de la Timisoara cu gandul sa-mi spuna ca este o greseala. Ca de aici s-au inselat ca a fost un moment foarte prost in viata lui, dar o sa treaca peste. Sa ne spuna: ati fost nebuni, duceti-va si dat-i sa manance, copilului si asta e”.

Doar ca soarta a avut alte planuri. Daniel a fost diagosticat cu Sindromul DiGeorge, o grava afectiune a sistemului imunitar. Este singurul pacient cu aceasta afectiune din Romania.

“Sindromul DiGeorge, in forma completa, inseamna imunodeficienta atat de severa incat se considera ca nu poate atinge varsta de doi ani din cauza infectiilor. Trebuie ferit in continuu de aboslut orice. Orice. Trebuie tinut, practic, intr-un glob de sticla”, explica mama micutului.

Singura salvare pentru Daniel este un transplant de timus, organul care produce celulele imunitare. Exista doar doua locuri in lume unde se poate face aceasta interventie: Statele Unite si Marea Britanie.

In total, familia Pirvu are nevoie de 300.000 de lire sterline. O suma, aparent, imposibil de strans, dar au decis sa lupte. Cum sa nu lupti pentru copilul tau? Mai ales cand stii ca operatia e sansa lui la viata. Singura sansa, dar una uriasa. Una in care cred tot mai multi oameni: rude, prieteni sau chiar necunoscuti care au fost impresionati de povestea lui Daniel. Dramele mari strang suflete si mai mari de unde nu te astepti. Chiar si din muzica strazii. Mai multi artisti de hip hop au organizat un concert caritabil pentru fratele lor mai mic aflat in suferinta.
Au strans o mica parte din suma, dar e un inceput.

Spune-ne ce a trezit în tine acest articol. Alege una dintre emoții.

  • Mândrie0
  • Speranţă0
  • Iniţiativă0
  • Indignare0
  • Revoltă0