Specialiştii din toată Europa şi-au îndreptat atenţia asupra efectelor pe termen lung şi scurt asupra sănătăţii populaţiei. Iodul radioactiv, emis de Centrala de la Cernobîl, a fost principalul inamic şi generator de cancer tiroidian.

Articolul continua dupa recomandari

Însă cât e mit şi cât e adevăr referitor la îmbolnăvirile de cancer de după Cernobîl? Iată realitatea, spusă răspicat după mai bine de trei decenii. 

După ce au fost evaluate concentraţiile au început studii intense de evaluare a riscurilor cauzatoare de boli incurabile. Şi rezultatele sunt spuse, pentru prima dată, clar şi răspicat.

Agenţia Naţională pentru Cercetări Asupra Cancerului a efectuat, post Cernobil, un studiu pe un eşantion foarte mare de persoane referitor la estimări cu privire la incidenţa cancerului la nivel European.

Studiul a inclus 40 de ţări europene şi a fost făcut pe 570 de milioane de persoane! 

Incidenţa mare a cancerului tiroidian la persoanele din apropierea Centralei de la Cernobil care erau, în 1986, copii sau adolescenţi. 

Creşterea riscului de canceri tiroidian la persoanele care se aflau în zonele cele mai contaminate la acel moment. 

În niciuna dintre zonele contaminate cu o medie a fondului natural, bază în care intră şi România, nu s-a putut constata o creştere a numărului de îmbolnăviri de cancer cauzată de Accidentul Nuclear de la Cernobil. 

Există însă părţi unde România a avut de suferit. Cu toate că România nu a impus aceleaşi condiţii la import. 

Iodul dispăruse. Dar cesiu şi stronţiu se găseau în concentraţii prea mari pentru a fi date consumului. Nimeni nu ştie să răspundă cum a fost posibil, nimeni nu a fost găsit responsabil de această eroare.