Gimnasta Cătălina Ponor nu a reuşit să câştige medalia mult visată la Jocurile Olimpice 2016 de la Rio de Janeiro, dar se poate consola că, la 29 de ani, rămâne în continuare una dintre cele mai bune sportive din lume.

Articolul continua dupa recomandari

Vezi 1 imagini în Galerie

“Aş zice chiar că m-am simţit mai în formă decât la 16 ani”, a precizat Cătălina Ponor într-o scrisoare deschisă postată pe social media, prin care explică românilor motivele pentru care s-a clasat abia pe locul 7 în finala de la bârnă.

Cu toate acestea, palmaresul Cătălinei Ponor este unul impresionant:

Medaliile Cătălinei Ponor:

2003: Mondialele de la Anaheim: Argint la echipe, bârnă şi sol

2004: Europenele de la Amsterdam: Aur la echipe, bârnă şi sol

2004: Olimpiada de la Atena: Aur la echipe, bârnă şi sol

2005: Europenele de la Debrecen: Aur la bârnă
Mondialele de la Melbourne: Bronz la bârnă

2006: Europenele de la Volos: Argint la echipe, aur la bârnă, bronz la sol

2007: Mondialele de la Stuttgart: Bronz la echipe

2012: Campionatele Europene de la Bruxelles: Aur la echipe, aur la bârnă şi argint la sol

2012: Olimpiada de la Londra: Bronz la echipe, argint la sol

Vezi 1 imagini în Galerie

Într-un interviu acordat de Ponor după Olimpiada de la Atena, gimnasta a precizat că “s-a simţit într-o formă de zile mari”, însă nu se gândea că va lua trei medalii de aur.

Totodată, “Ştiu că părinţii au fost în sală. Stăteau pe undeva pe sus, să nu-i văd eu. I-am spus mamei că nu vreau să o văd la competiţiile mele, să-i întâlnesc privirea. Îmi transmitea multă emoţie, şi eu ei. Aşa că preferam să ştiu că este în sală, dar să nu o văd”, a explicat Cătălina.

Gimnasta a precizat că atât de mare era concentrarea încât lângă ea îi auzea doar pe antrenori. “Ce nu se ştie e faptul că domnul Bellu tot timpul mă tachina înainte de a concura. Îmi spunea mereu când mă aflam lângă aparat: “Uite-o pe chinezoiacă, uite-o pe rusoaică. Te bat astea de te ascultă cu urechea. Sunt foarte bune. Nu ai nicio şansă în faţa lor!” Era o chestiune psihologică. Ştia că dacă îmi spune aşa, eu acţionez ca un resort. Mă montam, mă ambiţionăm şi mai tare să fiu cea mai bună. La final, când lucrurile ieşeau cum îmi doream eu, mergeam la dânsul şi îi spuneam : “E, aţi văzut? Nu au existat!” Răspunsul dumnealui era pe măsura evoluţiei: “Da, m-ai învins. Ai fost mai bună, ai câştigat şi acum!”, a mai spus Cătălina.