Florina şi Răzvan Vasilescu sunt doi acrobaţi pentru care circul este totul: un loc de muncă, un loc de joacă şi chiar un "Acasă". Pentru că cei doi nu evoluează împreună doar pe scenă, ci şi în viaţa reală.

Răzvan Vasilescu: Dupa atatia ani am emotii la fiecare spectacol si cand spun ca am emotii la fiecare spectacol se face pielea gaina pe mine, o fac cu drag.

Articolul continua dupa recomandari

Repetiţii, repetiţii şi iar repetiţii. Aşa arată fiecare zi din viaţa lor. Şi asta de ceva vreme.

Răzvan Vasilescu: Eram in liceu, am facut lupte greco-romane, nu am iesit campion, m-am antrenat foarte bine, am participat la anumite competitii si in tara si in afara, dar nu am reusit sa adun foarte multe medalii ca sa ajung vreun campion si in momentul ala cineva m-a adus la circ facand un nr de bascula si ham.

Florina în schimb a intrat în lumea circului în urmă cu trei ani. Din iubire.

Florina Vasilescu: A fost foarte foarte greu, dar cand iti doresti sa faci ceva uiti de acel greu. Ambitia, faptul ca mi-am dorit foarte mult sa fiu aproape de el. De cand ne am cunoscut eram constienta ca o sa-mi fie foarte greu, ca el va pleca in turnee si eu o sa raman acasa si ma batea un gand sa ma apuc cu el de circ numai ca eu nu am facut gimnastica, eu nu am facut nimic, absolut nimic si imi era foarte greu. Am inceput sa iubesc foarte mult meseria asta, numai faptul ca sunt cu el si asta ma bucura cel mai mult, stiu ca vom pleca impreuna, stiu ca vom fi alaturi de fiecare data si la bine si la greu si nu mai conteaza munca si tot greul pe care il ducem la antrenamente.

Antrenamente de ore întregi, zilnice şi dure.

Răzvan Vasilescu: Trebuie sa ma coordonez foarte foarte bine si sa disociez toate miscarile pentru ca altfel totul este periculos. Nu am voie sa ma relaxez, tot timpul trebuie sa fiu intr o pozitie, sa am privirea fixa intr-un punct pentru ca altfel ametesc si tot timpul trebuie sa ai grija de ea. Cel mai important, ea, viata ei este in mainile mele. Daca ea are momente cand ar putea sa greseasca, eu nu am momente cand sa gresesc pentru ca este foarte grav. Gandeste te ca sta cu capul in jos, ne invartim la o anumita turatie, cateodata mai mare, cateodata mai mica, dar totusi ea este in aer, este periculos, nu putem sa ne bazam pe faptul ca in momentul in care intram in arena si incepem sa ne facem treaba deja intervine adrenalina, este din ce in ce mai riscant si acolo. Fara un antrenor langa tine este greu sa faci performanta, noi mai avem un numar, nu doar asta. Mai avem unul in care eu arunc cu cutite si trag cu arcul si doamna de langa mine sta la panou. Numar, cred, la fel de periculos. Eu nu ma mai vad sa fac altceva. Cel putin pentru mine nu este o meserie, e un mod de viata.

Florina Vasilescu: De multe ori nu stiu de unde pot sa duc atat de mult, mai ales ca cel mic este un nazdravan, e intr -o joaca continua.

Răzvan Vasilescu: Copilul nostru daca ii spun, tati unde mergem, in parc la locul de joaca sau la circ? El o sa spuna la circ. El plange dimineata in masina cand il duc la gradinita ca vrea la circ.

Florina Vasilescu: Este foarte fascinat de ce se intampla aici si mereu il intrebam ce vrei sa te faci cand o sa fii mare - vreau sa lucrez la circul lui mami si a lui tati.