Triplă campioană la Jocurile Olimpice de la Atena din anul 2004, vicecampioană la cele de la Londra din 2012, o mulţime de alte premii şi titluri care au transformat-o într-una din cele mai iubite gimnaste. Toţi cei care o admirăm am ajuns să îi cunoaştem cariera şi să trăim alături de ea în ritmul marilor competiţii, însă puţini dintre noi ştiu ce face Cătălina Ponor - pentru că despre ea este vorba - după ce s-a retras din gimnastică. Iar asta vom afla de la campioana noastră.

S-a retras din sportul care i-a fost casă şi familie, după o carieră impresionantă, după competiţii la care fetiţele care fac primii paşi în sălile de gimnastică abia îndrăznesc să viseze.

Articolul continua dupa recomandari

Abia acum, după 30 de ani, are timp să se ocupe şi de femeia şi omul Cătălina Ponor. După o viaţă într-o continuă competiţie, rămâne însă în continuare implicată în sport.

CĂTĂLINA PONOR: Sunt foarte ocupată, în general. Că sunt emisiuni, că sunt interviuri, că mă ocup de anumite proiecte sau încerc să fac, să construiesc proiecte, pe lângă asta, acasă, încerc să am grijă de casă, de căţel, de mine.

A pus bazele unei săli de fitness în Constanţa, oraşul natal, un loc de suflet unde are vise mari. Ca toate de până acum.

CĂTĂLINA PONOR: Sala de la Constanţa a luat viaţă, să spunem, acum maximum doi ani de zile, am plecat de undeva dintr-un apartament mic al mamei, pentru că nu aveam în momentul respectiv sala încă cumpărată şi am plecat cu un sigur aparat despre care s-a tot dat de veste. Uşor-uşor am reuşit să luăm sala, iar acum am început să ne dezvoltăm uşor-uşor. Şi încercăm să facem tot felul de proiecte care să ajute oamenii, atât pe partea de slăbire, cât şi copiii pe partea de mişcare.

Cătălina vrea să ajute copiii, să le îndrume paşii către un sport, să le deschidă calea pe care ea a păşit încă de la 4 ani.

CĂTĂLINA PONOR: Pe lângă acest proiect, mai avem proiectul mamă-copil, unde am încercat cumva să fur conceptul de la americani, prima oară acolo l-am văzut. Acesta presupune implicare părintelui şi a copilului în acelaşi timp. Pentru că sunt foarte mulţi părinţi care nu au timp să îşi ducă copilul la sport sau sunt părinţi care vor să vină la sală şi nu au cu cine să lase copilul. Şi atunci, noi am încercat să dezvoltăm acest lucru, încercând ca în acelaşi timp când părintele face aerobic sau se duce doar la sala de fitness şi face doar pe partea de fittnes, că este este altfel de proiect, pentru că mai avem şi altfel de proiecte care implică părinţii, mamele în special, în acelaşi timp, părintele poate să îşi vadă copilul, lângă, care lucrează cu antrenorul personal şi are grijă să facă mişcare cu ei şi. la fel ca şi la combaterea obezităţii, iniţierea într-un sport.

Iar când nu dă interviuri, când nu se antrenează ori când nu lucrează la alte proiecte, Cătălina se relaxează aşa cum îi place mai mult.

CĂTĂLINA PONOR: Îmi place să conduc, mă relaxează, înainte când eram la Izvorani în cantonament, poate mai aveam câteodată zile tensionate, pentru că îmi doream să ies de acolo. Pentru că era departe, pentru că nu mai aveam atâta energie de a ieşi şi a sta cu prietenii, îmi luam pur şi simplu maşina şi mă plimbam prin pădure pur şi simplu, cât să mă relaxez eu şi să îmi pun cumva gândurile în ordine. Îmi place să mă plimb cu Sara, le povesteam unor prieteni că este rasa de căţel care mă linişteşte foarte tare, chiar dacă ea este o fire foarte energică.

Şi atunci când se linişteşte şi se pune cu totul pe mine şi-şi pune căpuşorul pe mine, parcă îmi ia din toate energiile acelea negative şi mă încarcă cu pozitivitate şi pe lângp asta, mă linişteşte pur şi simplu.

Orice ar face, simte încă dorul de competiţii şi de emoţia din săilie de gimnastică.

(Reporter): Cât de mult îţi lipseşte adrenalina competiţiilor?

(CĂTĂLINA PONOR): Foarte mult. Mai ales că mi-a fost foarte foarte greu să mă despart de acest sport şi să spun gata definitiv, nu mai fac, mai am şi eu o viaţă a mea. Îmi este foarte foarte dor. De antrenamente, chiar şi de statul acela în cantonament, chiar şi de trezitul la 6, 6:30 dimineaţă, de a merge cu rucsacul în spate până la sală, mai ales de concursuri, de antrenamente, de antrenori, de atmosfera generală a unei echipe şi a unei familii.

Mai ales de fete. Prietene, alături mereu în cele mai fericite momente, dar şi în cele mai puţin plăcute.

CĂTĂLINA PONOR: Se întâmplă de foarte multe ori să nu avem timp să ne întâlnim, dar întotdeauna noi comunicăm, avem un grup de whatsapp şi tot timpul vorbim. Că râdem, că este o veste importantă, că este o veste tristă. Până la urmă am crescut împreună, cu unele din ele chiar am crescut de la 13-14 ani.

Cătălina îşi aminteşte şi acum. cu lacrimi în ochi, momentul care i-a marcat întreaga carieră.

CĂTĂLINA PONOR: Unul a fost acel moment de la Atena. Chiar dacă am ieşit triplă campioană olimpică şi am trei medalii de aur, pentru mine cea mai importantă a fostz cea pe echipe. Acela a fost momentul care m-a marcat şi mă marchează în continuare, pentru că dacă mă pui să mă uit la un video cu momentul în care eu am terminat solul fiind ultima din tot concursul şi se aştepta nota mea, ca să ştim dacă suntem pe locul 1 sau dacă o să coborâm mai jos, momentul acela în care noi ne-am dat seama că suntem campioane olimpice a fost extraordinar şi momentul în care ne-am adunat cu toţii, ne-am bucurat, pentru că până la urmă, aşa cum am spus, eram o familie, în care tot ce făceam, făceam împreună. Al doilea moment care m-a marcat a fost dup o perioadă destul de grea pentru mine, în care mi-am dorit să arăt că ce s-a întâmplat la Rio. A fost doar o întâmplare şi că am muncit pentru ceea ce mi-am dorit a fost cel de la Cluj.

În primul rând a fost ambiţia de a arăta că se poate, pentru că să ajungi ca gimnastă la 30 de ani nu este chiar uşor.

Sunt momentele care au făcut-o omul de astăzi, care au întregit-o şi care au făcut-o să înveţe să se bucure şi de locul 2 sau 3, spre finalul carierei. Cariera dobândită în anii în care gimnastica punea România la loc de cinste pe harta lumii. Acum.

(Reporter): De ce crezi tu, Cătălina, că gimnastica nu mai practică în acest moment la acelaşi nivel la care se făcea când tu ai devenit triplă campioană olimpică?

(CĂTĂLINA PONOR): Este un subiect delicat. Cred că cei mai în măsură sunt antrenorii care stau cu fetele acolo. Ei sunt cei mai în măsură să răspundă la această întrebare, având în vedere că eu nu am mai avut contact cu Deva, cu lotul de foarte mult timp. Eu tot ce-mi doresc este ca gimnastica să revină unde a fost, pentru că într-adevăr, nu mai suntem unde eram înainte, îmi doresc ca antrenorii, cât şi copiii să aibă dorinţa aceea imensă pe care noi am avut-o ca să ajungem campioni olimpici.

Are şi un sfat pentru tinerele care visează ca într-o zi să urce drapelul ţării pe un podium al marilor competiţii în gimnastică.

”Să înceapă să aşa cum spun eu sau am spus mai demult, foamea aceea de medalii”, spune Cătălina Ponor.