Unul dintre ultimii cojocari ai României ne oferă o frumoasă lecţie de viaţă. De mai bine de jumătate de secol, nu lasă din mână acul şi aţa. Nu mai ştie numărul sumanelor croite, însă ştie că în spatele fiecăruia se ascund săptămâni în şir de muncă. Este ultimul cojocar din satul său, dar are cine să-i ducă moştenirea mai departe: fiica lui.

Sunt paşii pe care Grigore Covrig îi urmează cu sfinţenie de mai bine de 50 de ani, de când creează sumane călduroase. Şi astăzi l-am găsit tot în atelierul său din Valea Mureşului Superior, la treabă.

Articolul continua dupa recomandari

Grigore Covrig, cojocar: Am început practic cu confecţia de haine de piele, dar în timp am făcut tot ce s-a purtat în sat, începând de la pieptare până la haine care se fac acum, naţionale. Concurenţă a fost la început, în timp am ajuns la şapte, acum am rămas doar eu.

Nu duce deloc lipsă de comenzi şi asta pentru că, spune el, românii au început să aprecieze tot mai mult obiectele tradiţionale, făcute cu grijă. Împreună cu soţia lui, reuşeşte să facă 15 cojoace pe an, mai ales că, pentru că fiecare, e nevoie de săptămâni întregi de muncă.

Mândria unicului cojocar din Valea Mureşului Superior rămâne însă pipetarul său din tinereţe, restaurat cu motive florale vechi de aproape un secol.

Grigore Covrig, cojocar: Mi-a fost dăruit de un naş de al meu. A ajuns în Franţa şi în Italia, cu ansamblul folcloric de aici de la noi, am fost invitaţi de onoare la Cannes şi la Nissa.

Grigore Covrig vrea acum să lase tainele sumanului pe mâini sigure. Fiica lui va duce mai departe tradiţia. Preţul unui pieptar porneşte de la 1000 de lei.