Aţi auzit vreodată de satul Şomartin? Probabil nu, având în vedere că nu e nici vreo zonă turistică promovată şi nici nu găsiţi mare lucru pe Internet despre el. Îl găsiţi, în schimb, în inima Transilvaniei. Părăsit de saşi, locul a ajuns treptat în paragină. Dar, precum Cenuşăreasa din poveste, Şomartin a avut noroc.de oameni dispuşi să-l readucă la viaţă.

La 60 de kilometri de Sibiu, înconjurat de dealuri şi protejat de păduri, Şomartin renaşte încet dar sigur. Privit de sus, oferă o imagine fascinantă. Este satul autentic săsesc, îngrijit şi falnic pe vremuri dar părăsit apoi de localnici care s-au împrăştiat care-încotro prin străinătate, în căutarea unui rost mai bun.

Articolul continua dupa recomandari

Ioan Lazăr este singurul saș care a mai rămas, ca să aibă grijă de mândria satului de odinioară: biserica fortificată. Nu-şi aminteşte cum sau când au ajuns primii străini în Şomartin. Dar ştie că, de atunci, lucrurile au început să se schimbe.

Pe rând, casele şi-au găsit proprietari noi. Iar înăuntru, meşterii ştiu exact ce au de făcut.

Cei care au avut curajul să vină aici, nu regretă nicio clipă. Şomartin este casa lor. Aşa că au grijă de sat ca de propria lor gospodărie. S-au organizat chiar într-o asociaţie. Sunt 11 localnici care fac muncă de voluntariat.

De curând, doi investitori- o româncă şi un neamţ- au cumpărat căminul şi vechea şcoală din sat. Când lucrările vor fi încheiate, într-un an şi jumătate, Şomartin se va mândri cu o pensiune de cinci stele.

În sat cu greu mai găseşti acum o casă la vânzare. Au fost mai toate cumpărate de suedezi, germani elvetieni sau americani. Unii dintre ei s-au mutat cu totul aici, altii au case vacanta si vin doar vara.

Deocamdată Şomartinul nu este oficial o localitate turistica. Dar cel mai probabil se va întâmpla şi asta. Deja unul dintre localnici îşi oferă online casa spre închiriere celor care vor sa se bucure de o bucăţică din Transilvania rurala.