Dulci şi aromate, pufarinele copilăriei sunt pe cale de dispariţie. Puţine fabrici au reuşit să treacă testul timpului şi să răzbată peste generaţii. În supermarketuri, pufarinele îşi fac greu loc, chiar dacă românii nostalgici încă mai caută gustul de odinioară. Iată cum se fabrică celebra gustare.

Povestea celebrelor pufarine care au îndulcit copilăria a generaţii întregi. Grâul decorticat este deshidratat, expandat şi glazurat cu un sirop în care se pune colorant alimentar.

Articolul continua dupa recomandari

Pufarinele, dulciurile uitate ale copilăriei

"din cuva respectivă cu ajutorul elevatorului, urcăm pufarienle în maşina de ambalat şi cu ajutorul ei introducem pufarinele în punguliţe. Până acum am ambalat 200 de saci. Facem 500 pe zi"

De pe poarta acestei fabrici din Târgovişte ies lunar câte 500.000 de pungi de cereale expandate colorate şi aromate, produse care ajung în special în magazinele mici.

Tudorel Chiţulescu, administrator fabrică: "Concurenţa în această sferă a dulciurilor este foarte mare. Ajungem şi noi destul de greu pe raft şi odată ajunşi acolo, după ce ai ajuns pe raft să te alegă pe tine dintre miile de dulciuri cu care intrăm în concurenţă nu este decât un noroc"

Aşa se face că astăzi, producătorii de pufarine din România pot fi număraţi pe degetele de la o mână. Au rezistat pe piaţă doar cei care au mizat şi pe alte produse.

Tudorel Chiţulescu, administrator fabrică: "Pe lângă produsul tradiţional pufarin am încercat să dezvoltăm şi alte produse cum ar fi turta dulce, covrigeii cărora le-am găsit piaţa. La început reprezenta 100% din cifra de afaceri acum, cred că undeva ala o treime"

Puţini români nostalgici mai cumpără astăzi pufarine. O singură pungă are efectul unei maşini a timpului.

Pufarinele sunt printre puţinele dulciuri 100% româneşti care au rezistat tranziţiei de la comunism. România este de altfel singura ţară în care grâul expandat se consumă sub această formă