De Paşte, obiceiuri vechi de sute de ani sunt respectate cu sfinţenie, mai ales la ţară. În Argeş, oamenii gătesc împreună, apoi se adună cu sutele în curtea bisericii. La „Masa împăcării", aşa cum se numeşte, mănâncă ciorbă, sarmale şi tocană din castroane de pământ. În schimb, în Ardeal, tot la biserică, preotul dă de necaz şi trebuie să negocieze cu sătenii, ca să nu treacă prin chinurile Mântuitorului.

De ani de zile, credincioşii dintr-un sat din Ardeal sărbătoresc a doua zi de Paşte printr-un obicei: ''Scaunul popii''.

Articolul continua dupa recomandari

În timpul slujbei, mai mulţi tineri se strecoară afară şi acoperă un scaun cu sârmă ghimpată, urzici, scaieţi şi spini, pentru tortura preotului. Deasupra, maschează totul cu iarbă, ramuri, flori şi ouă vopsite.

După slujbă, pentru preot începe negocierea. Sătenii îi cer să se aşeze în jilţ. Dacă nu, trebuie să plătească ouăle vopsite cu vin.

Şi anul acesta, tinerii au ieşit învingători şi au obţinut vinul. Iar ospăţul s-a ţinut chiar în casa părintelui.

În Argeş, la Galeşu, tot satul s-a adunat în curtea bisericii. 400 de oameni au venit să se înfrupte din bunătăţile pregătite. Pentru asta au tăiat doi viţei şi au gătit împreună.

Pentru ca totul să fie autentic, nu se mănâncă din farfurii, ci din castroane de pământ. Şi nu se folosesc tacâmuri, ci linguri de lemn.

Cu coşurile pline de bunătăţi, zeci de localnici aşteaptă preoţii, pentru pomenire. Şi potrivit obiceiurilor, la morminte se ciocnesc ouă roşii.

În Dolj însă, sunt pomeniţi într-un mod mai vesel. Rudele se adună în centrul satului şi se prind în horă.