Noua lege funerară merge până acolo încât preoţii pot fi şi ei doar o simplă opţiune pentru cine doreşte să aibă parte de o slujbă.

Fără să ştim când se va întâmpla, ne-am putea transforma în regizorii propriei noastre morţi. După un val de controverse legate de felul în care o persoană decedată şi-ar fi dorit să fie înmormântată, legea lasă totul la alegerea celui trecut în nefiinţă.

Articolul continua dupa recomandari

Înhumare sau incinerare, cu sau fără slujbă de înmormântare, toate sunt stabilite în timpul vieţii. Libertatea merge până acolo încât preotul devine şi el opţional. De exemplu, în Anglia, înmormântările laice sunt oficiate de un maestru de ceremonii. Ideea a prins contur acum mai bine de 150 de ani, după modelul funeraliilor de stat sau militare din Europa Occidentală.

Cum nouă români din zece sunt ortodocşi, dezlegările din lege sunt mai degrabă blasfemii. Fără să anuleze această libertate, Biserica Ortodoxă păstrează sfântă taina a morţii şi slujba.

În lipsa unor norme de aplicare, legea încă nu stabileşte exact cum putem să ne exprimăm dorinţele. Fără această opţiune, familia va decide în ce fel va decurge înmormântarea, ca şi până acum.