Iuliana şi-a dorit un infinit pentru mama. Era campania ei de suflet. Pentru că mama era sufletul ei. Şi spre ea se îndrepta aseară. Acum am rămas, cu un infinit de lacrimi. Şi întrebări.

Şi cuvinte pe care nu am apucat să i le spunem. I le-am fi spus astăzi. In prima zi de Crăciun, Iuliana trebuia să fie în redacţie. Era "şefa de la social". Unul dintre cei mai valoroşi jurnalişti ai României, în domeniul educaţiei. Poate cel mai bun. Şi în toate reportajele şi campaniile a pus suflet. Pentru că Iuliana a vrut să schimbe ceva. Ar fi avut un infinit de lucruri de schimbat.

Articolul continua dupa recomandari

„Sunt Iuliana Gătej şi imediat în Observator veţi vedea cum sunt traumatizaţi copiii într-o şcoală din Capitală”, este doar unul dintre saluturile Iulianei pentru telespectatori. Ea este şi va fi mereu Iuliana Gătej. Mai mult decât şefa secţiei social. Inima. Unul dintre cei mai buni jurnalişti ai României. Pentru care orice subiect era o provocare personală.

Iuliana a făcut tot ce a putut să le dea o şansă. Prin reportajele şi campaniile ei. Când o şcoală a avut nevoie de un pian, s-a implicat. Când copiii păreau invizibili pentru autorităţi, Iuliana a adus lumina. A adus lumină şi căldură. Printr-o scrisoare nesfârşită, adresată celor mai dragi fiinţe din lume. A iubit copiii. Şi abia aştepta să fie, la rândul ei, mamă.


Pe noi, ne-a supărat puţin. Pentru că înainte să plece din redacţie a promis că se va întoarce de Crăciun. Absurdul a oprit-o, acasă, pentru totdeauna. Dar Iuliana nu a luat niciodată absurdul în serios. Ci i-a zâmbit, inteligent, în faţă.


Iuliana Gătej. 30 de ani. Şi atât. A dăruit un infinit. Şi îi mulţumim. Pentru tot ce a făcut şi tot ce ESTE.