Obiceiul şezătorilor de altădată a fost readus la viaţă de o mână de femei dintr-o comună din Vâlcea! Îmbrăcate în straie populare cusute în urmă cu zeci de ani, doamnele au scos din lada de zestre fuiorul şi lâna şi s-au pus pe treaba. Interesant este că la fel au procedat şi nişte tineri din judeţul Neamţ, care - de dragul tradiţiilor - au renunţat la tablete sau telefoanele inteligente.

Cu mai bine de o jumătate de secol în urmă, în comuna Nicolae Bălcescu, nu era iarnă fără şezătoare. La aproape 80 de ani, Tanti Filomiţa duce tradiţia mai departe alături de femeile din sat, chiar şi în zilele noastre. Torc lână, ţes, dar mai ales spun poveşti demult uitate.

Articolul continua dupa recomandari

Şezătorile se întindeau deseori până după miezul nopţii. Pe rând, fiecare dintre gospodine era gazdă. Iarnă de iarnă, le venea rândul să primească oaspeţi de două-trei ori.

Iuliana a venit pentru prima dată la şezătoare şi a rămas uimită când a văzut că poveştile pe care le citea când era mică au prins viaţă aici.

Iuliana, elevă: Mie mi-ar plăcea foarte mult să învăţ să torc, sau să fac tot felul de lucruri practice, eu la şcoală nu învăţ aşa ceva şi pur şi simplu e o pasiune de a mea. Am fost tot timpul atrasă de trecut pentru că acum lucrurile sunt total diferite.

Dana Radulescu, presedintele Asociatia Vatra cu Idei: Avem idei, avem colaboratori, avem voluntari, am câteva fete în comună şi vin ele cu idei. Şi atunci de ce să nu facem?

Şi în comuna Tupilaţi, din Neamţ, localnicele încă ştiu să treacă peste iarnă ca pe vremuri.