“De mulți ani, românii emigrează. Găsești emigranți români peste tot în lume, fie ea țară dezvoltată sau mai puţin dezvoltată. ” – Emigrantul român se descurcă orice ar fi, încearcă să muncească și se integrează.

Unii spun despre noi că am fi sclavi, că spălam babe la cur și că adunăm căpșuni și muncim în agricultură.

Articolul continua dupa recomandari

Dragii mei, asta făceam şi în România. Numai că acolo munceam pe 1000 de RON şi aici muncim pe 1000 de euro. Să nu-mi spuneţi că în România nu există Azile de Bătrâni… oare angajaţii de-acolo au maşini de spălat la cur bătrânii? Nu cred… tot ei fac treaba, dar pe bani foarte puţini. Cam care sunt sclavii sistemului?

Cam asta face o “spălătoare de cururi”…trăieşte în casă cu cea pe care o îngrijeşte, are masă asigurată de la acelaşi frigider, cazarea este gratuită şi primeşte şi salariul care este net superior celui din România.

Agricultura este o altă ramură în care sunt românii sclavi. Se face agricultură modernă aici, se munceşte bine, dar eşti plătit cât de cât rezonabil, cam 3.5- 4.5 euro/oră.

Depinde cât lucrezi, ajungi şi la salarii de 1300-1500 de euro. Poţi locui chiar în zona unde munceşti, la costuri mai reduse, sau în apartamente separate cu familia. Ai acces la sănătate şi la educaţie, adică spitalul te primeşte pentru orice problemă, iar copilul tău stă la şcoală cu ceilalţi copii de spanioli, fără problemă. O adevărată bătaie de joc…

Sistemul sanitar pentru cei ce lucrează este o adevărată binefacere. Orice emigrant care munceşte, primeşte îngrijire medicală nelimitată, fie operaţie de inimă, fie o zgârietură cu un cui pe şantier. Credeţi-mă, nimeni nu te pune să mergi până la chioşcul de vis-a-vis să cumperi nişte injecţii sau aspirine, că nu ţi le asigură spitalul. Altă bătaie de joc…

Vedeţi cât de infecte sunt spitalele lor, faţă de spitalele din România… ce să facem? Rezistăm.

Administraţia publică îşi bate joc de toţi emigranţii şi nu îi plimbă de la un ghişeu la altul degeaba, le dau hârtiile repede şi cu un zâmbet amabil, cu siguranţă că râd de ei.

Poliţia nu ia şpagă, sunt foarte politicoşi, te ajută dacă eşti pierdut în spaţiu. Nici când vrei o adeverinţă, în bătaia lor de joc te refuză dacă vrei să le dai ceva.

Românii stau în special prin sate de pescari sau de agricultori, cum ar fi Marbella, Calpe, Barcelona, sau în insule Mallorca, Canarias, Ibiza… că nu au mulţi bani să se întreţină.

Stau cu banii legaţi cu zgârci, pentru că banca nu îi mai primeşte că au prea mari conturile.

Bătaie de joc, zău…

Care nu au fost luaţi la muncă şi-au făcut şi ei nişte mici magazine pe-aici, restaurante minuscule cu câte 300 de locuri, sunt reprezentanţi pentru firme mari din lume, Chanel, RayBan, Gerovital… Amărâţi, se descurcă cum pot, că doar sunt bătaia de joc a străinilor.

În ce vă priveşte pe voi, conaţionali ai noştri care sunteţi super ok în România, vă mulţumim că ne purtaţi de grijă şi vă rugăm să nu vă supăraţi că mai venim şi noi pe-acolo, am veni cu maşini mai mici, dar suntem atât de amărâţi, că altele nu avem. Aşa că venim cu astea.

Ne plac manelele de la voi şi aşa că îndrăznim să le mai ascultăm şi noi. Iar cu seminţele… aproape că nu se văd ale noastre printre ale voastre.

Vă pupăm şi vă asigurăm că vă iubim, chiar dacă vedem că unii din voi se uită chiorâş când vă vizităm. Numai bine şi ne place aşa sclavi şi în bătaia ăstora de joc.”, este declaraţia unui român plecat la muncă în străinătate.