Creştinii îl pomenesc miercuri pe Sfântul Prooroc Ilie, cel care a readus poporul lui Israel la credinţa în Dumnezeu şi a înlăturat cultul zeului sirian Baal. După ce a făcut multe minuni, la încheierea activităţii sale profetice, Ilie a fost luat cu trupul la cer, într-un car de foc. Este considerat sfântul care mijloceşte înaintea lui Dumnezeu pentru a aduce ploaie pe pământ.

Sfântul Ilie este unul dintre marii prooroci ai Vechiului Testament. Istoria poporului evreu este presărată de episoade în care personalităţi de seamă au contribuit la reabilitarea religios-morală a evreilor. Înconjuraţi de popoare păgâne politeiste, cu o viaţă morală decăzută, evreii au avut multe momente în care s-au îndepărtat de Dumnezeu şi au îmbrăţişat cultul zeilor păgâni. A fost nevoie mereu de oameni care să readucă poporul ales la credinţa adevărată. Acesta este cu precădere contextul în care au apărut proorocii sau profeţii. Pe lângă viaţa lor curată, sfântă, proorocii au vorbit cu Dumnezeu şi au transmis oamenilor voia sa divină. Unul dintre cei mai mari profeţi ai evreilor este Sf. Ilie Tesviteanul.

Articolul continua dupa recomandari

Copilul cu haine de foc

Din cartea III Regi, capitolul 17, aflăm că profetul Ilie era originar din Tesba Galaadului, o cetate aflată în vecinătate cu Arabia. Tradiţia spune că era din seminţia lui Aaron, din care se alegeau preoţii poporului evreu. Se spune că la naşterea lui Ilie, cu 850 de ani înainte de venirea lui Iisus Hristos pe pământ, tatăl său, pe nume Sovac, a văzut cum nişte bărbaţi îmbrăcaţi în haine albe au luat pruncul şi îl înveleau cu haine de foc, dându-i să mănânce foc. Înspăimântat de vedenie, Sovac a mers la preoţii de la templul din Ierusalim şi le-a povestit ce a văzut. Răspunsul acestora a arătat că pruncul Ilie a fost ales de Dumnezeu pentru slujirea profetică.

Ploaia şi carul de foc

Proorocul Ilie s-a remarcat ca profet în timpul regelui israelian Ahab, care, la îndemnurile soţiei sale, Izabela, originară din Fenicia, a introdus în regatul israelian cultul zeului Baal, un zeu foarte popular în cetatea Sidon. Ilie a vestit atunci evreilor supărarea lui Dumnezeu pentru gestul acestora de a se lepăda de El. A mers la rege şi a vestit că Dumnezeu va pedepsi poporul prin trei ani de secetă, perioadă de foamete pentru evrei.

Ascuns de frica regelui Ahab la pârâul Cherit, unde un corb îi aducea hrană, apoi la văduva din Sarepta Sidonului, unde untdelemnul şi făina din casa văduvei, prin grija lui Dumnezeu, nu se terminau, Ilie a vestit apoi ploaia care a salvat poporul de la pieire. Momentul în care Ilie a eliminat cultul zeului Baal a fost jertfa de pe Muntele Carmel, unde a reuşit să coboare foc din cer peste jertfa sa, ceea ce 450 de preoţi ai lui Baal nu au putut face.

Din cartea a IV-a Regi, capitolul al doilea, aflăm că proorocul Ilie, după ce a lăsat ca urmaş pe Elisei, a fost luat de un car de foc şi înălţat la cer, fără a trece prin moarte. Mulţi dintre comentatorii acestui text ne arată că Ilie a fost luat cu trupul la cer ca răsplată pentru viaţa sa sfântă şi pentru credinţa sa dreaptă. Unii ne arată că scopul pentru care Ilie a fost ridicat cu trupul la cer este acela de a reveni la sfârşitul lumii, ca un al doilea Înaintemergător al Mântuitorului, pentru a vesti a doua venire a lui Hristos, când va judeca lumea. De altfel, Ilie s-a arătat şi la schimbarea la faţă a lui Hristos de pe Muntele Tabor.

Minunile Sfântului Ilie

Ca orice om ales de Dumnezeu pentru o misiune atât de dificilă cum este cea de a-i readuce pe evrei la Dumnezeu, Sfântul Ilie a săvârşit multe minuni. Prima dintre ele s-a petrecut chiar în casa văduvei din Sarepta Sidonului, unde proorocul stătuse mai mult timp în perioada de secetă. Aici, pe lângă faptul că hrana lor nu se termina niciodată, proorocul l-a înviat pe fiul văduvei.

O altă mare minune făcută de Ilie a fost cea prin care, după rugăciuni adresate lui Dumnezeu, a adus foc din cer peste jertfa de pe Muntele Carmel. Pe lângă acesta, profetul Ilie a ars de viu pe regele Ohozia, tot prin rugăciune şi prin coborârea focului din cer, ca pedeapsă pentru că acesta păcătuise grav. Înainte de a fi înălţat la cer, proorocul Ilie, însoţit de ucenicul său, Elisei, a lovit cu mantia apa Iordanului, care s-a strâns pentru ca cei doi să treacă pe uscat.

Mijlocitor înaintea lui Dumnezeu

Între sfinţii cinstiţi în Biserica Ortodoxă, Sfântul Ilie ocupă un loc special. Fiind cunoscut de creştini ca cel care, prin rugăciune şi prin puterea încredinţată de Dumnezeu, a provocat seceta cumplită din Israel şi apoi a adus ploile care au salvat poporul de la pieire, Sfântul Ilie este cinstit ca cel care, prin mijlocirea înaintea lui Dumnezeu, poate aduce ploi. În cartea de cult numită "Liturghier“, la capitolul Adunare de cereri, găsim o slujbă care se oficiază în caz de secetă. Această slujbă oficiată "la vreme de neplouare şi foamete“ conţine o cerere în care este amintită mijlocirea Sfânului Ilie pentru poporul evreu şi rugăciunile acestuia pentru ploaie: "Pentru ca rugăciunile noastre să fie bineprimite şi precum pe Ilie, oarecând, aşa să ne audă şi pe noi şi să ne miluiască, cu ploaie şi cu bună întocmire a văzduhului, Domnului să ne rugăm“.

Faţa lui Dumnezeu

Într-un pasaj din cartea III Regi, capitolul 19, se spune că Ilie locuia retras într-o peşteră, de frica regelui Ahab şi a reginei Izabela. Când i s-a arătat Dumnezeu, acesta şi-a acoperit faţa cu mantia, pentru că nu putea privi Slava lui Dumnezeu. Unii interpreţi, precum Sfântul Maxim Mărturisitorul, ne spun că Ilie a văzut faţa lui Dumnezeu pe Muntele Taborului, când Iisus s-a schimbat la faţă. Atunci s-au arătat Moise şi Ilie, cei doi care nu au putut privi faţa lui Dumnezeu în viaţa lor pământească. Unul dintre motivele pentru care s-au arătat cei doi mari profeţi ai Vechiului Testament este tocmai acesta, de a li se îndeplini dorinţa de a vedea faţa lui Dumnezeu prin faţa schimbată în lumină a lui Hristos.

Obiceiuri şi tradiţii de Sfântul Ilie

Sant-Ilie este o divinitate a Soarelui şi a focului, identificată cu Helios din mitologia greacă şi cu Gebeleizis din mitologia geto-dacă.

Ca divinitate solară şi meteorologică, Sant-Ilie provoacă tunete, trăznete, ploi torenţiale şi incendii, leagă şi dezleagă ploile, hotărăşte unde şi când să bată grindina.

În dimineaţa acestei zile se culeg plante de leac, în special busuiocul, ce sunt puse apoi la uscat în podurile caselor, sub streşini sau în cămari. Tot acum se culegeau şi plantele întrebuinţate la vrăji şi farmece.

Femeile duc în această zi busuioc la biserică pentru a fi sfinţit după care, întoarse acasă, îl pun pe foc, iar cenuşa rezultată o folosesc în scopuri terapeutice, atunci când copiii lor fac bube în gură.

Potrivit tradiţiei populare, oamenii nu mâncau mere până în 20 iulie şi nici nu era voie ca aceste fructe să se bată unul de altul, pentru a nu bate grindina, obicei păstrat şi astăzi. În această zi, merele (fructele lui Sant-Ilie) se duc la biserică pentru a fi sfinţite, crezându-se că numai în acest mod ele vor deveni mere de aur pe lumea cealaltă.

De Sfântul Ilie, românii îşi amintesc şi de sufletele morţilor, în special de sufletele copiilor morţi. Femeile chemau copii străini sub un măr, pe care îl scuturau ca să dea de pomană merele căzute. Astfel, se consideră că morţii se veselesc.

Bisericile sunt pline, acum, cu bucate pentru pomenirea morţilor (Moşii de Sant-Ilie), iar la casele gospodarilor se organizează praznice mari.

Se mai crede şi astăzi că dacă tună de Sant-Ilie, toate alunele vor seca, iar fructele din livezi vor avea viermi.

De Sfântul Ilie, la sate, apicultorii recoltau mierea de albine, operaţie numită "retezatul stupilor". Recoltarea mierii se făcea numai de către bărbaţi curaţi trupeşte şi sufleteste, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, ajutaţi de către un copil, femeile neavând voie să intre în stupină. După recoltarea mierii, cei din casă, împreună cu rudele şi vecinii invitaţi la acest moment festiv, gustau din mierea nouă şi se cinsteau cu ţuica îndulcită cu miere. Masa festivă avea menirea de a asigura belşugul apicultorilor şi de a apăra stupii de furtul manei şi se transforma într-o adevărată petrecere cu cântec şi joc. Era nevoie de multă atenţie, ca la această masă să nu fie prezenţi cei ce ştiau să facă farmece şi vrăji, căci mierea furată în astfel de zile mari "e mai cu putere la farmecele şi vrăjile lor".

Sant-Ilie marchează miezul verii pastorale, data când le era permis ciobanilor să coboare în sate, pentru prima dată după urcarea oilor la stână. Cu această ocazie, ciobanii tineri sau chiar cei maturi aduceau în dar iubitelor sau soţiilor lor furci de lemn pentru tors, lucrate cu multă migală.

Pentru ţinutul sucevean este demn de amintit renumitul bâlci de Sant-Ilie de la Fălticeni, bâlci care, din anul 1814, în urma hrisovului lui Scarlat Vodă Calimach, era al doilea ca mărime din Europa, după cel de la Leipzig. Cu două-trei săptămâni înainte de 20 iulie, pe străzile Fălticeniului începea să se adune mozaic de lume şi se auzeau strigătele şi chemările negustorilor rostite în polonă, rusă, letonă, cehă, germană, maghiară, turcă sau arabă.

La bâlciul organizat cu această ocazie ("Comedia din deal") veneau artişti de circ - acrobaţi, iluzionişti, înghiţitori de săbii, motociclişti ce evoluau la zidul şi globul curajului - soseau parcuri de animale salbatice, erau montate scrâncioburi de diverse forme şi mărimi, erau aduse teatre de păpuşi, roata norocului şi multe alte atracţii pentru curioşii adunaţi "pe deal". Treptat, iarmarocul de la Fălticeni, ca de altfel multe alte manifestari tradiţionale, şi-a pierdut importanţa, astăzi încercându-se revigorarea lui în cadrul Festivalului folcloric "Şezătoarea".

De Sfântul Ilie nu se lucrează de teama pagubelor (trăznete, ploaie, grindină). Sfântul este cinstit mai ales de cojocari, stupari. Tot în 20 iulie se ţin mai multe târguri sau petereceri câmpeneşti cum ar fi "Târgul de fete de pe Muntele Găina" din judeţul Alba. La Covasna are loc nedeea mocănească "Sant Ilie la români" - la care participă şi un grup de tradiţii populare din judeţul Sibiu.

La Săcele se desfăşoară, de Sfântul Ilie, "Târgul feciorilor de la Săcele" - manifestare tradiţională, la Polovragi - "Nedeea de la Polovragi" , manifestare etnofolclorică şi târg anual, la Faăticeni - "Şezătoarea" , spectacol folcloric, iar la Bezdead şi Găeşti au loc târguri anuale.

Nedeea reprezintă o petrecere câmpenească populară de origine pastorală organizată de obicei cu prilejul unei sărbători sau al unui hram.

Sursa: News.ro