Iulie este luna fânului cosit! Şi oricine a copilărit la ţară ştie că perioada poate deveni o sărbătoare. Într-un sat din judeţul Hunedoara, strânsul fâneţului se face după reguli străvechi. Şi, ca să meargă treaba mai bine, oamenii se ajută între ei după un ritual bine cunoscut.

Dealurile satului Ribiţa din Hunedoara sunt pline de oameni îmbrăcaţi în staie populare. Nu e o sărbătoare, ci o tradiţie care se respectă de generaţii: tot satul iese la strânsul fânului.

Articolul continua dupa recomandari

Unul după altul, bărbaţii intră în iarba înaltă care cade în brazde groase în urma lor. Nu e o muncă uşoară. E chiar mai grea decât un antrenament la sală, glumesc localnicii.

Cel mai iscusit e cel care taie firele cât mai aproape de pământ. Bărbaţii îşi iau avânt cu un pahar de ţuică. Moţii învaţă de mici tainele cositului si le duc cu mândrie mai departe într-o epocă în care totul se face mecaniza.

La mijlocul zilei, lucrătorii sunt chemaţi la masă. Şi la câmp, tot brânza, slănina şi ceapa merg cel mai bine. În urma cosaşilor, femeile şi copiii aşează iarba la soare să se usuce. În câteva ceasuri, se poate strânge în căpiţe.

Aşa se păstrează pe câmp nutreţul pentru animale până toamna când va fi dus în gospodărie şi aşezat în poduri. La finalul zilei, o altă o odă este adusă vieţii satului. Cornelia Neaga a început să scrie poezii acum 5 ani, inspirată tocmai de tradiţia costilui.

Localnicii speră ca în timp să atragă şi turişti la muncile câmpului.