Merg la şcoală, la meditaţii, la canto, la pian şi la înot, după care îşi fac şi temele. Vorbim despre copiii zilelor noastre, al căror program a ajuns să fie un tur de forţă, iar suprasolicitarea îşi spune cuvântul. Fără să îşi dea seama, ajung să nu se mai poată concentra şi să îşi piardă interesul pentru orice. Sunt simptome ale sindromului burnout, o afecţiune rezervată până acum doar adulţilor dependenţi de muncă.

La zece ani, Ana este o mică artistă. Cântă dinainte să înveţe să scrie, dansează, ia lecţii de pian şi face actorie. Toate după şcoală şi în funcţie de un program bine stabilit.

Articolul continua dupa recomandari

Fata s-a declarat încântată că a putut face toate activităţile respective, dar a recunoscut că a avut şi un program foarte stresant. Atunci, de comun acord cu părinţii ei, "am renunţat la aproape tot. Au rămas doar lucrurile care trebuiau făcute".

Copiii au peste 10 ore de program impus pe zi

Însă puţini părinţi ajung să conştientizeze că exagerează. Aşa ajung copiii să-şi înceapă ziua la ora opt dimineaţa şi să o termine odată cu adulţii, seara târziu. 

Între patru şi şase ore stau la şcoală, merg apoi la after-school, unde îşi fac temele. După ora 16, fie practică un sport, au activităţi artistice, exersează o limbă străină sau merg la meditaţii.

Dacă tragem linie, ajungem la peste zece ore de program fără pauză de joacă. Totul în numele performanţei, o capcană cu efecte grave. 

Speranţa Farca, psihanalist: Să nu ne mai stresăm că dacă nu îi oferim tot ce este acum înseamnă că va rămâne în urmă, pentru că nu este aşa 

Otilia Mantelers, psiholog: E bine să nu ceri atâta performanţă de la copii, pentru că am învăţat pe pielea noastră că a performa în ceva nu înseamnă a fi fericit şi liniştit

Peste 50% dintre părinţi îşi suprasolicită copiii

Ba dimpotrivă. Statsticile arată că mai mult de jumătate dintre părinţi îşi suprasolicită copiii, fără să ţină cont de sfaturile medicilor. Aşa apare sindromul burnout sau oboseala cronică.   

Speranţa Farca, psihanalist: La grădiniţă, copilul nu va putea să suporte stresul şi se va îmbolnăvi

Otilia Mantelers, psiholog: Sau sunt copiii care sunt neatenţi, care au un fel de ADHD, deficit de atenţie, nu se pot concentra, agresivitate 

Speranţa Farca, psihanalist: Putem să vedem ticuri, lipsă de chef de a mai face absolut orice, probleme cu mâncarea şi probleme de învăţare. 

O fetiţă are curajul să spună că "ar fi bine să fim ocupaţi doar cu ce ne place nouă şi adulţii să îi înţeleagă pe copii că trebuie mai întâi să îi întrebe dacă le place acel lucru". 

Unii copii ajung să dezvolte comportamente asemănătoare depresiei. Pentru a nu se ajunge aici, specialiştii recomandă un program cât mai lejer şi mult timp de joacă.