Cojocul, haina care a îmbrăcat ţăranul român de două mii de ani, este descoperită acum şi de orăşeni. De când a venit frigul, meşterii populari sunt asaltaţi de comenzi. Tinerii îşi doresc aceleaşi haine brodate care cândva le ţineau de cald bunicilor. De la tradiţie, cojocul a ajuns o haină de lux. Marile case de modă îl vând cu 30.000 de euro.

Din blană de miel, împodobit cu flori cusute de mână, cojocul i-a ţinut de cald ţăranului român din cele mai vechi timpuri. În varianta fără mâneci, e denumit pieptar şi fiecare detaliu lucrat cu migală spune o poveste. După culori şi model, îţi poţi da seama din ce zonă a ţării vine.

Articolul continua dupa recomandari

GHEORGHE PASCU, meşter popular: Ăsta e un pieptar din zona Bistriţei. Se face spatele, pe urmă pieptul, se încheie, se aplică şipca asta. Ca să dea mai frumos, jos în pun flori roşii ca să iasă în evidenţă

Gheorghe Pascu este cojocar din tată-n fiu. Are 66 de ani şi lucrează la o maşină veche de peste 50 de ani. Aşa cum e tradiţia, soţia lui face broderia şi nasturii.

După zeci de ani în care a stat în cuferele bunicilor, cojocul revine la modă. De când a venit toamna, tot mai mulţi tineri îl caută pe meşterul din Breaza, Mureş, şi comandă modele tradiţionale.

GHEORGHE PASCU, meşter popular: Mai cumpără şi de la ţară, dar mai mult de la oraş ca să aibă portul popular, să nu se piardă tradiţia.

În localitatea Idicel Pădure, oamenii îşi aleg dintr-un catalog modelul. Pieptarul, căutat în sezonul de toamnă, costă între 600 şi 1.200 de lei. Munca este extrem de migăloasă, iar cojocarii - tot mai puţini.

Farmecul cojocului românesc a ajuns atât de departe, încât şi marile case de modă au ajuns să se inspire din portul nostru popular, pe care l-au ridicat la rang de haute couture.