A început şcoala şi, odată cu ea, şi grija pe care mii de copii şi părinţi o au zilnic pentru a ajunge la cursuri. Sunt comunităţi întregi în care transportul public adecvat lipseşte, iar elevii depind de cursele taximetriştilor de ocazie.

Deşi practica e ilegală, iar cazul Caracal a atras atenţia încă o dată, dacă era nevoie, asupra riscurilor uriaşe la care se supun copiii, fenomenul face parte în continuare din viaţa de zi cu zi pentru mulţi români.

Articolul continua dupa recomandari

După primul clopoţel şi emoţiile provocate de revederea cu colegii, încep din nou cursurile. Şi, odată cu ele, grjile pentru copiii şi părinţii care au deseori un drum prea lung de parcurs până să ajungă la şcoală.

Riscurile sunt cunoscute, iar tragedia de la Caracal a adus încă o dată la lumină turnura tragică pe care o poate lua o astfel de cursă ilegală. Unii aleg calea mai grea, pentru siguranţă.

Părinte: E fată, dar nu o las la ocazie! Nu! E microbuzul, când nu are cu ce să vină înapoi că se termină orele la unu, iar microbuzul e la unu fără ceva, se mai duce taică-su după ea, mai ne chinuim.

Părinte: Când te duci la ocazie şi nu se ştie unde ajunge? Stai seara acasă cu grijă, vine seara 7, 8, aştepţi, de unde să o iei, dacă nu ştii nimic?

Nu toţi au însă alternative. Şi nu toată lumea conştientizează riscurile.

Zonele rurale sunt cele mai afectate de lipsa unor mijloace de transport adecvate transportului elevilor. Aproximativ 2,8 milioane de tineri au început ieri şcoala.