Un animal de companie ar fi o idee bună de cadou? Daca vorbim de un cadou pentru cei mici, este indicat chiar să apelăm la un psiholog care să ne îndrume spre animalul potrivit personalității copiilor noștri. 

Vorbim despre beneficiile pe care le aduc necuvântătoarele în formarea copiilor. Ba mai mult, avem sfaturi avizate pentru fiecare nevoie în parte!

Articolul continua dupa recomandari

Să ai grijă de un animal de companie înseamnă în primul rând să îţi asumi o răspundere. În plus, cere timp și atenție. Iar părinții se tem că dorinta copilului este, de fapt, doar un moft, un moment de curiozitate care va trece repede. Iar noul membru al familiei va ajunge, fireşte.tot în grija lor.

Aici este practic provocarea. Dacă cel mic îşi înţelege responsabilităţile, câştigul e mare. Din punct de vedere psihologic, îngrijirea unui animal implică efort din partea copilului, care învaţă să gestioneze situaţiile, să devină mai implicat şi mai comunicativ.

Dorina Stamate, psiholog: Îl ajutăm pe copil să fie mai sociabil, în felul acesta poate să se comporte şi cu alţi copii de vârsta lui, fiind mai răbdător şi mai blând Nu animalul de companie ar trebui să îl facă responsabil pe copil, ci noi, îl ajutăm să devină responsabil, dându-i anumite sarcini pe care el îl poate face, potrivit vârstei fiecărui copil.

Animalul de companie trebuie ales în funcţie de temperamentul copilului, de pasiunile şi hobby-urile pe care le are. Dacă cel mic este introvertit, un câine este varianta ideală.

Cristian Fetter, dresor: În primul rând, învaţă empatia, să ştim cât timp avem la dispoziţie pentru câine, ce tip de câine ne dorim, mai dinamic, cu care să călătorim, să ne luăm un căţel cu care să facem drumeţii, să rezonăm cu el.

Labradorul, Golden retrieverul şi Beagleul sunt cunoscute drept rase. iubitoare de copii. Dar să trecem mai departe.

Paul Olteanu, trainer neuroştiinţe: Dacă avem un copil care petrece perioade lungi de timp plecat de acasă, e antamat în multe activităţi, e la şcoală, la cursuri de pian, un animal ca o pisică care are un nivel de grijă mai puţin ridicat poate să fie o soluţie mult mai bună. Dacă avem un copil imaginativ, care are o înclinaţie puternică către imaginaţie, introspecţie, poate să fie o idee bună şi un animal mai pasiv, cum ar fi nişte peştişori, poate să se uite, să îi observe.

Şi hamsterii sau porcuşorii de Guineea sunt alegeri potrivite. Sau, dacă vreţi o variantă extravagantă, ştiţi deja probabil că în magazinele de specialitate găsim şi reptile. Avantajul este că nu necesită la fel de multă atenţie şi timp precum alte animale de talie mare. Dar.

Paul Olteanu, trainer neuroştiinţe: Diferenţa fundamentală între reptile şi mamifere e că mamiferele au o structură corticală în plus, care se numeşte sistem limbic. Şi sistemul ăsta limbic în plus le-a permis mamiferelor să trăiască conexiuni de ataşament. Ideal, ca părinte, să alegem un animal pentru copilul nostru, de care poate să se ataşeze de el, pe care poate să îl drăgălească şi cu care poate să construiască o conexiune. Dacă vrem o conexiune apropiată, un mamifer e mult mai acapabil de asta decât o reptilă, un şarpe sau altceva.

Specialiştii ne mai liniştesc într-o privinţă. Simţul responsabilităţii se dezvoltă şi odată cu înaintarea în vârstă

Paul Olteanu, trainer neuroştiinţe: Momentul la care poţi să te aştepţi să şi înţeleagă că e responsabilitatea lui să aibă grijă de căţel sau pisică este după 7,8 ani, când apare o explozie în dezvoltarea cognitivă a copiilor, odată ce începem să le cerem şi sarcini mai complexe, de exemplu şcoala, scris, citit.

Aşadar, prietenul necuvântător îl învaţă pe cel mic să analizeze, să observe, să înţeleagă şi să aibă răbdare. Conform studiilor, copiii care cresc în preajma animalelor dezvoltă mult mai greu alergii.

Să nu uităm totuşi că, dincolo de beneficii, există şi o serie de reguli importante. Controlul periodic la veterinar este obligatoriu, iar copiii trebuie să respecte norme de igienă stricte şi să se spele pe mâini după fiecare contact cu animalul de companie.