Amniocenteza este un test prenatal care poate fi realizat in timpul sarcinii cu scopul de a verifica daca bebelusul prezinta o afectiune genetica sau cromozomiala ca: sindromul Down, Edwards sau Patau. Procedura se efectueaza dupa primele 15 saptamani de sarcina, e invaziva si implica indepartarea, implicit testarea unui mic esantion de celule din lichidul amniotic (lichidul care inconjoara copilul inca nenascut, in uter).

De-a lungul timpului au aparut numeroase controverse cu privire la aceasta testare, descrisa in majoritatea cazurilor ca fiind mai degraba incomoda decat dureroasa. Detaliind, un ac lung si subtire este introdus prin peretele abdominal, in sacul amniotic care inconjoara fatul si o mica proba de lichid amniotic este extras pentru pentru analiza.

Articolul continua dupa recomandari

Asa cum aminteam anterior, unele femei descriu ca sufera o durere asemanatoare cu senzatia de presiune atunci cand acul este scos. Suportabilitatea difera de la caz la caz, prin urmare si senzatiile pot fi diverse.

Testul in sine dureaza de obicei aproximativ 10 minute, iar intregul consult poate dura pana la 30 de minute.

Este important de mentionat ca amniocenteza este o testare indicata, prin urmare hotararea apartine viitorilor parinti.

Nimeni nu va poate obliga sa efectuati testul daca nu doriti acest lucru. Efectuarea testului trebuie realizata numai daca partenerii considera ca ar fi important sa intre in contact cu informaţiile pe care testul le poate da si implicit nu cred ca riscurile sunt prea mari pentru a fi asumate.

Si cu toate aceastea, ea este recomandata din mai multe motive atunci cand:

  • istoricul partenilor indica o boala genetica care poate fi transmisa bebelusului
  • exista predispozitie de boala genetica care poate fi transmisa, cu provenienta de la mama sau tata
  • exista precedent cu malformatii in cazul unui copil nascut
  • ecografia si/sau testele de sange au indicat riscuri majore catre o boala genetica

Nu ezitati sa purtati o discutie sincera si detaliata cu medicul care se ocupa de supravegherea sarcinii si a intregului parcurs, astfel incat sa fiti lamuriti cu privire la toate aspectele neclare. De cele mai multe ori, lipsa acestor informatii bine structurate si explicate dau neincredere viitorilor parinti. Emotional vorbind, intreaga experienta produce anumite efecte si reactii, tocmai din acest motiv este indicat ca in prealabil sa exista informare corecta.

Dar daca totusi, exista optiunea favorabila pentru testare, rezultatele obtinute ar trebui sa apara in aproximativ 3 saptamani. Interpretarea lor este explicata de echipa medicala si tot ea, va indica remedii sau tratamente acolo unde este cazul. Specialistii asuma ca optiunile trebuie explicate, in asa fel incat viitorii parinti sa aleaga ceea ce este mai bine copil. Extrem de rar, testul poate descoperi o asezare neobisnuita a cromozomilor care sa nu se poate sti cu exactitate.

In cazul opus, alternativa la amniocenteza este un testul numit "villus chorionic sampling" (CVS). In acest caz, o proba mica de celule din placenta (organul care leaga mamei cu bebelusul nenascut) este trimis pentru testare. El se efectueaza, de obicei, intre saptamanile 11 si 14 de sarcina, dar riscul de avort spontan este similar cu cel pentru amniocenteza.

Daca medicul indica testari pentru a cauta o conditie genetica sau cromozomiala, nu uitati ca intotdeauna un specialist implicat va putea discuta, explica si lamuri diferitele optiuni care permit la randul lor luarea unei decizii corecte.

Știrile Antena 1 Observator sunt și pe Instagram, Youtube și Facebook