Pentru părinți e o provocare să-i învețe pe cei mici să vorbească. Iar între ei, părinții, e uneori chiar o competiție pe principiul „Al meu a vorbit primul!”. Subiectul este unul cât se poate de serios. Când şi cum îi învăţăm pe copii să vorbească.

Ela Crăciun ştie bine cum stau lucrurile. E mamă de trei. Şi ştim din sursă sigură că pe fiica ei nu o mai poate opri din vorbit, în timp ce pe mezinul familiei, Nicholas, abia îl convinge să încerce asta.

Articolul continua dupa recomandari

Ea a cerut şi sfaturile unui profesor de dicţie şi logoped, mai exact colegului nostru Aurelian Ciocan.

Ela Crăciun: Putem să îi facem pe bebeluşi să vorbească mai bine, mai frumos, mai repede?

Aurelian Ciocan, profesor de dicţie şi public speaking: Cu siguranţă, sau putem încerca să aplicăm câteva exerciţii, câteva metode cu care să îi stimulăm să pornească vorbirea.

Primul sfat. Vorbiţi-i întotdeauna copilului cu blândeţe. Rar şi calm, în aşa fel încât să perceapă cuvintele.

Aurelian Ciocan: Să fie un ton cât mai coborât, cât mai aşezat, cât mai părintesc, ritmul, să zicem, să fie mediu, nici exagerat de rar, dar nu foarte rapid.

În mod normal, de la trei luni, bebeluşul începe să gângurească. Sunt primele lui sunete.

Aurelian Ciocan: Spre şase luni intră în perioada de lalaţiune, adică încep să formeze anumite silabe, el de exemplu acum la vârsta asta încearcă să vorbească, în felul lui, pe limba lui, vorbeşte. După vârsta de 3,4 luni văzul şi auzul lui sunt destul de bine definite, vede de unde iese sunetul şi el înţelege că sunetul iese din gură.

În general, fetele fac asta mai repede decât băieţii, care pot vorbi chiar şi abia după vârsta de trei ani. Deşi fiecare copil are ritmul lui de dezvoltare, există anumite semne care ar trebui să ne îngrijoreze.

Dacă până într-un an, nu scoate niciun sunet ori nu înţelege să execute comenzi simple, ar trebui să consultaţi un specialist. Căci până la 25 la sută dintre copii au o oarecare tulburare de comunicare.

Aurelian Ciocan: Recomand ca părinţii să nu se certe în jurul copilului, pentru că un zgomot foarte puternic, un ţipăt îl pot face să tresară, se va speria, se va panica şi nu ştim cum va fi înmagazina acest şoc.

Ceea ce puteţi face însă este să îi citiţi. Un copil nu este niciodată prea mic pentru poveşti. Este, dealtfel, o metodă recomandată şi pentru dezvoltarea creierului.

Aurelian Ciocan: Chiar dacă el nu înţelege, e foarte importantă activitatea pe care o petrece cu adultul, mama, tata, bunicul.

Şi, cum repetiţia este mama învăţăturii, cea mai rapidă metodă prin care copilul poate vorbi mai devreme este să. îi repetaţi mereu cuvinte simple.

Aurelian Ciocan: Putem să îi şi arătăm biberonul sau paharul cu apă, vrei apa cu cât îi vom repeta sunetele pe care el le emite, cu atât el le va cimenta mai bine. Dacă are M în vocabular, de exemplu mama, mama, mama putem să îi dăm alte două sunete care se pronunţă la fel, cum ar fi B şi P.

Un alt sfat: indiferent că aveţi sau nu voce, ar fi bine ca, măcar din când în când, să îi cântaţi bebeluşului. Să îl liniştiţi şi să vă asculte glasul.

Dincolo de asta, specialiştii spun că ar trebui să scoatem copilul în natură să audă mereu zgomote noi. Şi astfel, până la trei ani, poate ajunge să ştie până la 300 de cuvinte.