E momentul în care se face repetiţie generală de gătit sarmale. Iar pentru că reţetele sunt diferite în fiecare regiune, am decis să vă prezentăm trei variante. Vom începe cu sarmalele turceşti. În fond, turcii se laudă că au inventat faimosul preparat. Trecem apoi în Bucovina, unde sarmalele se înfăşoară în frunze de podbal. Tragem cu ochiul şi la reţeta ceangăilor din Dobrogea, care au reinterpretat umplutura. În loc de carne, folosesc mălai.

Cine a inventat sarmalele rămâne un mister. Se ştie că oamenii au fiert carnea înfăşurată în tot soiul de frunze încă de când au apărut oalele de lut. Dar sarmaua aşa cum o ştim astăzi vine de la turci. Sarmak, în limba turcă, înseamnă a împături.

Articolul continua dupa recomandari

În comunitatea turcească din comuna constănţeană Cumpăna reţeta este păstrată cu stricteţe.

Adică ulei, sos de roşii, pătrunjel şi condimente. În loc de foi de dafin, turcii preferă frunzele de izmă. Sarmalele se lasă mai mult de o oră la fiert. Smântâna se pune cât oala este încă pe foc.

Şi umplutura este diferită. Pe lângă carnea de vită se foloseşte şi carne de porc. După ce s-au rulat sarmalele, se aşază într-o oală de lut printre straturi de varză tăiată.

O reţetă specială de sarmale găsim în comunitatea ceangăilor din satul constănţean Oituz. Localnicii sunt urmaşii maghiarilor moldoveni care au primit pământ în Dobrogea pentru că au luptat în Primul Război Mondial.

Crupe spun ceangăii mălaiului măcinat mai gros. În amestec mai intră orez, ardei tocat, ceapă sau varză. Este o reţetă care scoate arome intense din cele mai ieftine ingrediente.

Sarmalele cu crupe sunt de obicei de post, dar nimeni nu se supără dacă se adaugă şi puţină carne. Ca să împace toate gusturile, gospodinele pun umplutura şi în foi de viţă şi în foi de varză acră. Un cântec face munca mai uşoară.

Sarmalele, sub o formă sau alta, sunt gătite în toate ţările din jurul Mării Mediterane. Întâlnim însă reţete de sarmale chiar şi în Suedia sau Norvegia.