Sunt oamenii în mâinile cărora ne lăsăm vieţile, cei pe care îi privim cu speranţă când de priceperea lor depinde salvarea. Sunt medicii pe care îi pierdem într-un ritm alarmant. La fiecare şase ore, un specialist părăseşte definitiv România. În ţară rămân spitale fără dotări, pacienţi fără salvare şi o mână de oameni care încă mai luptă. Am făcut o radiografie completă a sistemului medical, de la om la aparatură, din ţară... peste hotare. Şi, din băncile şcolii, la bisturiu - am găsit cicatrici dureroase. Începem seria "Sănătate, România!" cu primii paşi făcuţi pentru a deveni medic şi greutăţile întâlnite pe acest drum.

Gabriela şi Andrei Marin. Ea - rezident cardiolog, el - chirurg plastician. Pe lângă viaţa de familie, împart pasiunea pentru medicină. Şi sacrificiul suprem este pentru Natalia, fetiţa lor, de numai un an şi jumătate.

Articolul continua dupa recomandari

"La început era ceva extraordinar"

Pe Nati o cresc bunicii. Gabriela şi Andrei îşi văd copilul prin video-call şi în weekend, atunci când nu fac gărzi în spitale şi când nu-şi caută un loc de muncă stabil. Nu au prins încă un post permanent, deşi Andrei Marin şi-a luat specializarea încă de acum un an. În ţara în care entuziasmul şcolii medicale te face să crezi că vei deveni salvator de oameni, realitatea de care te loveşti la terminarea studiilor aproape că-ţi taie mâinile cu care ar trebui să operezi.

ANDREI MARIN, chirurg plastician: La început era ceva extraordinar, domnule, eşti student la medicină, parcă viaţa e altfel!

GABRIELA MARIN, rezident chirurg cardiovascular: Din păcate, dacă nu facem puţin sacrificiu, nu avem cum să ajungem nişte medici buni.

Gabriela și Andrei privesc fotografia fetiței lorVezi 10 imagini în Galerie

Lipsa aparaturii, a medicamentelor, a instrumentarului, numărul insuficient de posturi scoase la concurs - toate sunt probleme care taie adânc în inima sistemului medical. Sunt răni pe care statul le vindecă doar cu promisiuni. 

SORINA PINTEA, Ministrul Sănătății: Anul acesta am scos cele mai multe locuri la rezideţiat. Ne pregătim medicii. Am primit numeroase mesaje: "ne pregătiţi să devenim şomeri". În momentul în care am arătat lista posturilor scoase la concurs mi s-a spus: "nu ne interesează, noi nu mergem acolo".

"Nu e normal să alergi după medicamente la alte secții"

Nu degeaba refuză tinerii astfel de posturi. Cele mai multe sunt în oraşele mici, acolo unde nu există aparatură performantă pentru chirurgi şi unde salvatorii încearcă să facă minuni cu mâinile goale, în clădiri mâncate de bacterii, rugină şi igrasie. 

GABRIELA MARIN, rezident chirurg cardiovascular: Spre exemplu, pe specialitatea mea, nu este suficient să faci medicină cu un stetoscop şi un EKG. Îţi mai trebuie un ecograf, îţi mai trebuie un centru de coronarografie adiacent spitalului la care lucrezi, pentru că se pierde timp, iar timpul înseamnă viaţă sau moarte. Face diferenţa!

Ambulanță parcată în față la UrgențeVezi 10 imagini în Galerie

Probleme sunt şi în spitalele mari, unde pacienţii aşteaptă cu orele să fie trataţi. 

ANDREI MARIN, chirurg plastician: Nu e normal să stai să alergi după medicamente la alte secţii, sau şi mai rău să pui pacienţii să meargă după medicamente!

Salariile majorate, "o sabie cu dublu tăiș"

Anul trecut, Ministerul Sănătăţii a mărit, considerabil, salariile cadrelor medicale. Pentru unii, veniturile s-au dublat, chiar triplat. Un medic specialist, cu contract de muncă, a ajuns să câştige până la 15-20 de mii de lei, lunar.

ANDREI MARIN, chirurg plastician: Problema cu majorarea salariilor este o sabie cu dublu tăiş. Pentru că, odată ce au crescut salariile, au blocat posturile, medicii de spitale nu le mai scot la concurs.

SORINA PINTEA, Ministrul Sănătății: Eu am spus că nu va fi suficient să majorăm salariile în sănătate, trebuie să facem şi un program de dotare al spitalelor pe care l-am început anul trecut.

Sorina Pintea, Ministrul Sănătății în RomâniaVezi 10 imagini în Galerie

Dotarea tuturor maternităţilor din ţară. Construirea unei bănci de piele. Dotarea Secţiilor de Mari Arşi. Centre de enterologie. Aparate performante pentru diagnosticare rapidă. Toate sunt în planul Ministerului Sănătăţii. Doar că, momentan, pe hârtie. Şi cei care suferă cel mai mult sunt pacienţii şi tinerii medici.

Prof. dr. IOANEL SINESCU, Rectorul Universității Carol Davila: Nu au convingerea faptului că la noi, lucrurile, aşa cum stau acum, vor fi redresate la modul la care să ofere copilului lor o perspectivă care să-i liniştească. Locuri la rezidenţiat se scot mai greu, ele sunt ocupate parţial, şi, într-un final, locul care a fost ocupat acum cinci ani va rămâne liber pentru că el acel specialist pleacă din ţară.

România pierde un medic la 6 ore

În fiecare an, România mai pierde două mii cinci sute de salvatori. Ne pleacă un medic la fiecare şase ore. Iar universităţile sunt incapabile să acopere deficitul. Un gând de plecare îi macină şi pe Gabriela şi Andrei. Cu inima strânsă, i-au dat României un termen.

(Andrei Marin): În contextul în care în următorii doi ani de zile nu se vor concretiza cu un post stabil, care să îndeplinească nişte criterii... Cel mai probabil că ne vom reorienta către Germania!

(Gabriela Marin): Dar nu vrem!

(Andrei Marin): Da. Înseamnă că... o spunem cu sufletul la gură!

Gabriela și Andrei Marin se plimbă în parcVezi 10 imagini în Galerie

"Sănătate, România!" - episodul 2

Peste 20 de mii de medici români au ales străinătatea în ultimii cincisprezece ani. Avem spitale vechi şi nerenovate de peste 50 de ani. În urmă cu opt ani, Guvernul a pus lacătul pe 67 de Unităţi Medicale din ţară. Nimic nu s-a construit în locul lor.

Sunt zone, acum, unde există un singur Centru de Primiri Urgenţă pe o rază de 50 de kilometri. Acolo, diferenţa dintre viaţă şi moarte nu o mai fac trei-patru minute, cât este timpul de intervenţie în marile oraşe, ci numai norocul.

Marți, la Observator, vedeţi cum sunt salvate vieţile într-un astfel de loc, cu mâinile goale. Sănătate, România!