Preşedintele Klaus Iohannis sesizează Curtea Constituţională cu o legea de modificare şi completare a unor acte normative din domeniul sănătăţii, semnalând că, pe de o parte, conţine prevederi neconstituţionale şi că la reexaminarea pe care a cerut-o Parlamentul a modificat şi alte articole decât cele semnalate.

Preşedintele aminteşte că, în 29 noiembrie 2017, a formulat cerere de reexaminare cu privire la legea dedusă controlului de constituţionalitate, supunând atenţiei Parlamentului o serie de aspecte precum: necesitatea adoptării acesteia ca lege organică, necorelarea unor dispoziţii ale legii, aspecte referitoare la neclaritatea şi lipsa de precizie a unor prevederi din actul normativ.

Articolul continua dupa recomandari

Până la finalizarea reexaminării în Parlament a legii criticate, Guvernul a emis două ordonanţe de urgenţă  ce transpun legislativ o parte din dispoziţiile legii ce făcuse obiectul cererii de reexaminare a preşedintelui. Cu ocazia reexaminării, forul legislativ a operat o serie de modificări în sensul admiterii, în parte, a criticilor cuprinse în cererea de reexaminare, dar a modificat sau eliminat şi un număr de 11 puncte - neindicate prin cererea transmisă de preşedinte -  şi care nu se aflau într-o strânsă legătură cu dispoziţiile pentru care s-a solicitat reexaminarea, deşi Curtea Constituţională a stabilit că Parlamentul trebuie să se pronunţe strict faţă de problemele ridicate de către Preşedinte în cererea de reexaminare. (Decizia Curţii Constituţionale nr. 355/2007; Decizia nr. 31/2016), se arată în sesizarea către CCR.

Totodată, în opinia preşedintelui Iohannis, Legea pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul sănătăţii conţine prevederi ce contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie. 

La art. I pct. 4 din legea criticată se introduc două noi alineate, alin. (11) şi (12) la art. 172 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Astfel,  alin. (11) al art. 172 prevede că: „În cazul reorganizării furnizorilor de servicii medicale prin transferul total sau parţial al activităţii medicale către o altă entitate cu personalitate juridică, la cererea entităţii toate avizele de funcţionare şi acreditările deţinute se preiau de drept de către noua entitate juridică, corespunzător drepturilor şi obligaţiilor aferente activităţii medicale transferate, cu condiţia ca activitatea medicală transferată să nu fie modificată. Autorităţile competente au obligaţia de a preschimba pe numele entităţii noi avizul sau autorizaţia emisă anterior pe numele entităţii reorganizate”.

Norma introdusă vine în contradicţie cu principiul legalităţii reglementat în art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât instituie obligaţia preschimbării actului administrativ pe numele noii entităţi, fără verificarea îndeplinirii vreunor condiţii, având în vedere că actul administrativ individual fusese emis conform legii de o autoritate publică în considerarea unei persoane juridice individualizate. Aceste acte administrative individuale (avize de funcţionare, autorizaţii) sunt emise în regim de putere publică, cu scopul de a da naştere unor raporturi juridice pentru o persoană determinată prin chiar conţinutul actului. Astfel, aceste acte administrative individuale autorizează sau acreditează o entitate juridică determinată ca aceasta şi numai aceasta să desfăşoare o anumită activitate pentru care legea prevede necesitatea obţinerii avizului, respectiv a autorizaţiei, în nici un caz nu autorizează sau acreditează activitatea desfăşurată de orice entitate juridică, se arată în sesizare.

Totodată, alin. (12) al aceluiaşi art. 172 prevede că: „În cazul reorganizării furnizorilor de servicii medicale prin transferul total sau parţial al activităţii medicale către o altă entitate cu personalitate juridică, la cererea entităţii contractele de furnizare de servicii medicale încheiate cu casele de asigurări de sănătate şi aflate în derulare se preiau de drept de către noua entitate juridică, corespunzător drepturilor şi obligaţiilor aferente activităţii medicale transferate, cu condiţia ca activitatea medicală transferată să nu fie modificată”. Şi această dispoziţie încalcă principiul legalităţii consacrat în art. 1 alin. (5) din Constituţie, în componenta sa privind claritatea legii. Astfel, conform art. 84 din Contractul - cadru ce reglementează condiţiile acordării asistenţei medicale, a medicamentelor şi a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2018-2019, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 140/2018, în vederea intrării în relaţii contractuale cu casele de asigurări de sănătate, furnizorii de servicii medicale trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) să fie autorizaţi conform prevederilor legale în vigoare; b) să fie evaluaţi potrivit dispoziţiilor legale în vigoare; c) să fie acreditaţi, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, pentru anul 2019; d) să depună, în vederea încheierii contractului, toate documentele necesare în termenele stabilite pentru contractare.

Or, legea criticată nu precizează dacă entitatea cu personalitate juridică ce solicită preluarea contractelor de furnizare de servicii medicale aflate în derulare este obligată la respectarea aceloraşi condiţii, ceea ce conduce la posibilitatea transferării activităţii medicale de interes public către entităţi private neautorizate în acest sens, explică preşedintele.

În opinia sa, legea pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul sănătăţii conţine prevederi ce contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (5) şi  art. 16 alin. (1) din Constituţie.

La art. pct. 8 şi pct. 9 din legea supusă controlului de constituţionalitate - ce modifică şi completeazăart. 391 din Legea nr. 95/2006 - se stabilesc condiţiile în care medicii se vor pensiona. Prin modificarea introdusă la art. 391 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 se prevede că medicii se vor pensiona la vârsta de 67 de ani, indiferent de sex. Totodată, prin modificarea introdusă la art. 391 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 se prevede că medicii care au împlinit vârsta de 65 de ani nu pot deţine funcţii de conducere în cadrul Ministerului Sănătăţii, al ministerelor şi instituţiilor centrale cu reţea sanitară proprie, al autorităţilor de sănătate publică, al CNAS, al caselor judeţene de asigurări de sănătate şi a municipiului Bucureşti, precum şi în cadrul spitalelor publice şi al oricărei alte unităţi sanitare publice.

Deşi această interdicţie există şi în prezent, norma este corelată cu actuala prevedere, potrivit căreia vârsta de pensionare este de 65 de ani. Or, noua reglementare cuprinsă la art. 391 alin. (7) nu se mai corelează cu cea de la art. 391 alin. (1), aspect de natură să lipsească norma de claritate şi precizie, contrar exigenţelor impuse de art. 1 alin. (5) din Constituţie, se arată în sesizare.

Mai mult, dispoziţiile art. 391 alin. (7), astfel cum sunt modificate în legea criticată, nu se corelează nici cu dispoziţiile art. 185 alin. (14) din Legea nr. 95/2006, ce prevăd că Aşadar, se instituie un tratament diferenţiat, nejustificat obiectiv şi raţional, între medicii care nu sunt cadre didactice şi persoanele care deţin una dintre calităţile enumerate la art. 185 alin. (14), contrar art. 16 alin. (1) din Constituţie, mai explică preşedintele.

Sursă: News.ro