Într-un secol al vitezei şi stresului, românii caută soluţii salvatoare. Mai o vacanţă, mai un film dar e nevoie de mai mult de atât. Este motivul pentru care românii apelează din ce în ce mai des la cursurile de dezvoltare personală, indiferent sub ce formă.

În inima Capitalei, în locul unde bucureştenii merg de obicei să se distreze nopţile, câţiva tineri îşi fac încălzirea prin dans. Profesionişti, corporatişti sau studenţi, toţi iubesc actoria şi... urăsc monotonia. Cea dată de programul zilnic, de la nouă la cinci.

Articolul continua dupa recomandari

Pare o oră de zumba sau o repetiţie pentru o coregrafie specială. De fapt, este un curs: atelierul de... actorie pe metodă americană. Nicoleta este cea care a adus conceptul în România, după câţiva ani petrecuţi la studii în America şi Europa. De la zâmbete, lacrimi şi îmbrăţişări, participanţii învaţă să treacă prin toate stările posibile cu un scop clar: să scape de emoţii şi să se relaxeze.

Nicoleta Ciobanu, acting coach: Avantajele sunt comunitatea pe care noi am creat-o, faptul că am învăţat să dăm înainte de a cere. Învăţăm unii de la alţii, ne distrăm, că ne simţim bine, că dansăm, învăţăm limba engleză datorită faptului că sunt şi actori de alte naţionalităţi.

Atelierul se ţine de două ori pe săptămână, în centrul vechi. Nu are o durată limitată. Participanţii vin când pot şi cât pot. Raynold este unul dintre cursanţii străini. Are un aer boem, plin de energie şi este cu zâmbetul mereu pe buze. S-a adaptat uşor la viaţa din România şi spune că doar aici ar putea face ceea ce îşi doreşte cel mai mult. Să se descopere pe sine.

Raynold, participant Olanda: Simt că învăţ foarte multe despre mine. Simt că învăţ ce mă motivează, cine sunt. 

E vorba despre dezvoltare personală, spune el, mai mult decât despre artă. Sau despre pasiuni...

Elena Manu: Mă uitam la filme când eram mică, cu o prietenă de a mea repetam exact ce era în filme şi i-am spus că eu vreau actorie, eu făceam balet în perioada aia.

Plata se face lunar. 500 de lei pentru opt şedinţe. Cursanţii sunt tineri sau mai puţin tineri. Toţi spun că sunt pregătiţi mereu pentru orice eventual casting  şi îşi pregătesc piesele ca şi cum ar urma să urce pe scenă. Chiar dacă a doua zi intră de fapt într-un birou. E drept, mult mai relaxaţi.