Pregătite la final de septembrie, fructele uscate sunt delicatese de care strămoşii noştri se bucurau toată iarna. Cei mai mulţi români au uitat, însă, reţetele tradiţionale. Nu şi o tânără de 25 de ani, care a transformat casa bunicii sale din Sălaj în muzeu şi a învăţat secretele bucătăriei de odinioară făcându-şi ucenicia la căldura cuptorului cu lemne.

În muzeul care a fost cândva casa bunicii sale, reporterii Observator au găsit-o pe Alexandra Bodea.

Articolul continua dupa recomandari

E ocupată cu uscatul fructelor. Însă transformarea prunelor şi a perelor în delicatese pentru iarnă este un proces de durată. Aşa aşa că are prioritate o gustare mai rapidă - lăngălăul.

Alexandra Bodea: Când puneau şi prune la uscat, aşa cum facem noi, după scoaterea pâinii din cuptor, le rămâneau câteva prune. Atunci întindeau acea plăcintă în care puneau prune.

Lăngălăul este o plăcintă făcută din aluat de pâine, pe care combinaţia cu prunele îl transformă într-un deliciu. 

Câte patru fructe fără sâmburi sunt puse în fiecare foaie de aluat, care este apoi împăturită. Gustul autentic este dat de cuptorul cu lemne.

Plăcinta este gata în 20 de minute. Cât timp se rumeneşte la cuptor, se pregăteşte un sirop din apă cu miere. Lăngălăul se mănâncă de obicei fierbinte, când aromele sunt mai puternice.

Cu inima pusă la cale, Alexandra se întoarce la uscatul fructelor. Numai prunele fără defecte sunt alese şi crestate cât să iasă sâmburii.

Fructele sunt puse pe o tavă unsă cu ulei şi apoi în cuptorul în care jarul încă mai mocneşte. 

Prunele se pun la copt în reprize scurte, timp de mai multe zile. La final, trebuie să rămână fără zeamă, fără să se ardă la suprafaţă. 

Merele şi perele se taie felii şi se înşiră pe o aţă, la soare. Noaptea sunt băgate în casă, pentru a nu prinde umezeală.