O publicație din România, larevista.ro, a publicat un interviu cu Luca Dotti, fiul regretabilei Audrey Hepburn, legendara actriță care inspiră și după 23 de ani de la moartei sa milioane de femei.

Dotti vorbește despre mama sa, rememorându-și copilăria „foarte normală și fericită” pe care i-a oferit-o și reușind să-i contureze un portret amplu și – nu ne îndoim – profund autentic. Fiul lui Hepburn a făcut mărturisiri impresionante despre eroina din Breakfast at Tiffany’s, care niciodată nu s-a considerat un star, dar care rămâne, pentru milioane de oameni, una dintre marile vedete ale cinematografiei mondiale și o permanentă inspirație.

Articolul continua dupa recomandari

Cum a fost copilăria ta?

Am avut o copilărie foarte normală și fericită, iar pentru asta trebuie să-i mulțumesc mamei mele. Când ești copil, ți se pare că e firesc să fie așa, dar pe măsură ce am crescut, am înțeles mai bine rolul mamei mele în a păstra această normalitate, fără să provoace agitația care de regulă există la Hollywood în viața celebrităților. Sunt atâtea povești pe care le auzi astăzi, despre cum viețile starurilor sunt speciale în atât de multe feluri. Ele trăiesc într-un mod deosebit – ori izolate, ori cu drame… Eu am avut o copilărie foarte normală, între Roma – pentru că tatăl meu era italian – și Elveția, unde aveam o casă în provincie. Și îi sunt foarte recunoscător mamei mele pentru asta.

Într-adevăr, sună neobișnuit, pentru că atunci când te-ai născut tu, la începutul anilor ’70, Audrey Hepburn era deja celebră.

Da, dar asta are mare legătură cu educația ei; niciodată nu s-a considerat un star și își privea cariera în actorie ca pe o slujbă. Nu și-a scris biografia pentru că, spunea: Am o viață foarte plictisitoare. Și cred că asta e bine. Astăzi, multe celebrități promovează o viață extremă – diete extreme, sporturi extreme, modă sau cheltuieli extreme… Deci, cred că e un lucru bun că a avut o viață liniștită. Cariera o trata ca și cum s-ar fi dus la fabrică în fiecare dimineață. Se considera foarte norocoasă să lucreze cu atâția oameni talentați – nu doar actori și regizori, ci și coafeze și machieuze. Dar în final, spunea că ea mergea la serviciu.

Deci niciodată nu ai avut sentimentul că trăiai alături de o vedetă?

Deloc. Mi-a luat multă vreme să înțeleg că mama mea era o vedetă, pentru că nu se purta ca una, nu a spus vreodată cuiva ca era o vedetă. Avea un comportament foarte natural. Acum, că am 43 de ani, înțeleg că asta este o modalitate de a-ți păstra echilibrul: rămâi credincios ție însuți și poartă-te normal.

Marea ei dorință era să aibă o familie și să crească copii. A avut parte de o educație bună și cred că a învățat asta acasă. Nu era o femeie a exceselor. Astăzi, ceea ce vedem despre celebrități în mass-media este fie că sunt foarte retrase, fie sunt prea mult în lumina reflectoarelor; pare atât de dificil pentru ele să ajungă la un echilibru. Mama mereu a încercat să aibă o viață normală, și asta și-a dorit și pentru copiii ei.

Crezi că stilul ei de viață are de a face și cu faptul că presa era altfel în acea perioadă?

Ai dreptate, este și ăsta un motiv. Comparativ cu zilele noastre, lucrurile erau mult mai clare atunci. Azi oricine e un idol. Bineînțeles, și atunci erau staruri care apăreau foarte mult în presă. Marilyn Monroe, James Dean, Elizabeth Tayor au avut vieți dramatice, cu povești despre căsătorii și divorțuri; era multă controversă în jurul lor. Marilyn Monroe și James Dean au murit foarte tineri, în circumstanțe tragice. Dar mama mea a rămas și nu avea o viață atât de interesantă despre care să se vorbească. E interesant că imaginea ei a crescut după ce a murit, și continuă să crească acum, că nu mai e în viață.

CITEȘTE MAI MULTE AICI