O studentă la medicină a dezvăluit cum a depăşit bătălia cu anorexia, o luptă care a durat mai bine de 10 ani şi care i-a distrus o bună parte din copilărie şi adolescenţă. La doar 17 ani cântărea 29 de kilograme şi îi era frică să mănânce.

Isabella Venditti, în vârstă de 19 ani, îşi aminteşte că a avut gânduri distorsionate încă de la vârsta de 9 ani.

Articolul continua dupa recomandari

La 17 ani însă, medicii au avertizat-o că are sănătatea unei persoane de 90 de ani. Acum este în recuperare şi speră că povestea ei îi va ajuta şi pe ceilalţi care luptă cu boala cumplită şi de a-i face să înţeleagă că frumuseţea vine din interior.

Studenta a povestit despre taxa emoţională şi fizică pe care a plătit-o timp de 10 ani în care a suferit de anorexie.

Vezi 5 imagini în Galerie

Isabella Venditti, de 19 ani, din Sydney, își amintește că a avut gânduri distorsionate în ceea ce privește corpul ei și apariția ei când avea doar nouă ani.

"Este cu siguranţă trist să ştiu că am fost consumată de această boală mintală la o vârstă atat de mică", a declarat ea.

"Nu am fost diagnosticată profesional până la vârsta de 12 ani, perioadă în care am fost mai apoi spitalizată de nenumărate ori şi supusă mai multor tratamente”.

Când avea 17 ani, i sa spus că are sănătatea unui om de 90 de ani, corpul unui copil de 10 ani și un pericol asupra vieţii sale, având doar 29 de kilograme.

"Cea mai mică greutate pe care am avut-o vreodată a fost de 29 de kilograme”

Deși mass-media socială nu a făcut parte din viața ei în acel moment la fel de mult ca acum, își aminteste că petrecea zile și nopți citind reviste și bloguri cu privire la modul în care fetele erau "potrivite și" perfecte ".

Simptomele anorexiei

Chiar dacă toate semnele unei tulburări de alimentație au fost acolo, au fost mascate de faptul că "cele mai multe fete tinere admiră și caută să arate la fel ca cei pe care îi văd în mass-media.

Din păcate, Isabella a dus dorinţa la extrem, comparându-se constant cu alţii şi îndoindu-se de calităţile sale.

"Pe masură ce am înaintat în vârstă, gândurile şi comportamentul faţă de diete au rămas cu mine, chiar ş idupă tratamente şi luni de mers la psiholog” a spus ea.

„M-am cântărit constant și mi-am stabilit obiectivele pentru cantitatea de kilograme pe care aș vrea să o pierd în fiecare săptămână”.

"Toate zilele mele au fost consumate de mâncare, și nu în felul în care v-ați aștepta. Aveam stări de panică şi de nelinişte gândinu-mă la următoarea mea masă, evitam să ies din cameră pentru a nu sta la masă cu familia sau prietenii veniţi în vizită.”

Vezi 5 imagini în Galerie

Partea cea mai grea pentru Isabella de-a lungul anilor a fost numărarea caloriilor și abuzul laxativ pe care l-a suferit - fetița care adesea număra caloriile din guma de mestecat sau din pasta de dinți.

„Acum, privind înapoi, pot vedea cât rău îmi făceam în mod psihic, dar atunci credeam că e un comprotament perfect raţional şi refuzam orice critică sau sfat venind din partea altcuiva”

Ea a spus că "relația cu mâncarea și corpul ei a fost oribilă", și de ani de zile a ratat atât de multe oportunități pentru că mintea ei a fost consumată de ceea ce ea a pus în corpul ei.

Isabella nu s-a mulțumit niciodată cu felul în care arăta şi se străduia să slăbească mai mult şi mai mult.

„Eram speriată de gândul că mă voi îngrăşa, mă cântăream mereu, îmi măsuram talia şi coapsele şi stăteam ore în şir să mă analizez în oglindă.

"Valoarea mea de sine și stima de sine depindeau de aspectul meu fizic, care a avut un impact enorm asupra bunăstării mele mentale și emoționale”.

În acest timp se simţea însă mai nefericită ca niciodată, dar se temea să lase deoparte acest stil de viaţă şi să trăiască doar aşa cum simţea.

"Nu mai aveam deloc viața socială".

În realitate, cu cât mai multă greutate, cu atât mai enfericită a devenit. Devenise o bătălie şi un ciclu constant de care îi era imposibil să se elibereze.

"Mi-am împins familia din cauza îngrijorărilor mele nesfârșite asupra sănătății mele. Nu am vrut să-i aud cum îşi exprimă grijile, deoarece în acest timp eram atât de sigură că luau lucrurile prea departe și că eram bine"

Deși nu dorea să-și piardă timpul cu cei dragi, cele mai multe dintre aceste ocazii sociale se învârteau în jurul hranei, ceea ce era cea mai mare preocupare a ei.

Vezi 5 imagini în Galerie

Isabella a fost nevoită să renunțe la slujba part-time ca chelneriță, deoarece corpul ei era prea slab pentru a se deplasa atât de mult.

A pierdut, de asemenea, luni din ultimul an de liceu, deoarece a trebuit să se interneze din cauza puţinelor kilograme pe care le avea.

"În ansamblu, mi-am pierdut o bună parte a tinereţii mele, din cauza faptului că eram consumată de voci oribile în capul meu", a spus Isabella.

Din fericire, Isabella este acum în recuperare, deși nu a fost ușor.

"Eu încă învăț și am crescut în fiecare zi, dar cu siguranță am parcurs un drum lung", a explicat ea.

"Mi-am făcut timp să recuperez, dar și să-mi amintesc zilnic că ceea ce mă definește cu adevărat este empatia, bunătatea mea și multe alte aspecte frumoase care se află în interiorul meu", a adăugat ea.

Terapia și spitalizarea au ajutat cu adevărat, chiar dacă era destul de reticentă față de ea în acel moment.

Vezi 5 imagini în Galerie

"Recuperarea este încă nouă și delicată pentru mine, pe măsură ce mă tem să nu mă întorc la vechile mele căi în orice moment", a spus Isabella.

Speranța ei este că povestea ei va ajunge cunoscută şi că va putea ajuta alte persoane care trec prin aceeaşie xperienţă.

"Sper că tinerii adolescenți care se află în aceeași situație trebuie sî îşi dea seama că fac mai mult rău decât bine", a spus ea.

Isabella a spus că alege în prezent recuperarea pentru că dorește să fie fericită, dorește să se bucure de viața ei cu cei dragi și dorește să continue pe drumul ei de studiu pentru a deveni asistenta medicală.

„Căutați ajutor profesional dacă vă temeți că suferiți de simptomele unei tulburări de alimentație sau de orice boală mintală. Totul va merita la final, vă promit!”