Scene teribile marţi, la Constanţa, unde un tirist rupt de beat a fost urmărit în trafic de şoferi, mai bine de 40 de km. A intrat pe contrasens şi a aruncat o maşină în şanţ, în autoturism aflându-se un bărbat şi fiul lui de 9 ani.

Andreea Pavel, o jurnalistă din Constanţa, a fost cea care a postat pe facebook întreaga poveste. Ea spune că a observat TIR-ul circulând în zig-zag şi intrând continuu pe contrasens, pe traseul Murfatlar - Portul Constanţa. La un moment dat, o maşină a intrat în şanţ, ca să evite impactul cu TIR-ul intrat pe contrasens. În maşină era un pompier şi fiul lui de 9 ani, pe bancheta din spate.

Articolul continua dupa recomandari

În dreapta şoferului de TIR, în cabină, era o femeie la fel de beată ca acesta. La poliţie, alcoolemia şoferului a fost 1.45 în aerul expirat. Iată povestea întreagă, spusă de Andreea Pavel:

"Azi mi-am văzut moartea cu ochii. Îmbrăcase corpul unui șofer de TIR, beat rangă, cu 1.54 alcoolemie în aerul respirat, adică aproape de comă alcoolică. Abia se ținea pe picioare. A fost așa: 

Eram pe teren, între două localități, când am observat cum tirul din fața mea merge în zig-zag. Cristian Leonte, care era la volan, m-a întrebat: "Băi, ăla nu poate să meargă drept sau mi se pare mie?". N-am apucat bine să-i răspund: "Ba da, ori e beat, ori ațipește la volan" că l-am văzut pe tâmpit cum a "ciupit" marginea drumului și cum a intrat pe contrasens. Tirul a început să se clatine atât de rău încât nu-mi explic nici acum de ce nu s-a răsturnat.

Singura explicație ar putea fi că cei care veneau de pe contrasens și care au ajuns în șanț - un tată, pompier, și băiețelul său de 9 ani - au Sus un înger păzitor care e pe fază tot timpul. În primele secunde am avut impresia că sunt în fața televizorului și că văd una din sutele de știri banale despre accidente cu tiruri. Apoi mi-am dat seama că era să mi se întâmple mie, colegului meu și celor de pe contrasens care, acum, staționaseră ca să își revină din șoc. Am oprit și noi, i-am întrebat dacă sunt ok, apoi, fără să ne fi vorbit, am sunat la 112 și eu, și șoferul celeilalte mașini și am urmărit tirul. Și eu, și el eram convinși că dacă stăm după poliție, cel mai probabil tipul ăla ajungea bine mersi acasă. Asta în cel mai bun caz. Ceea ce ne îngrozea, însă, era că episodul din care noi tocmai scăpaserăm se putea repeta oricând și alții poate nu mai erau atât de norocoși.

Așa că l-am urmărit pe inconștientul ăla până la destinație, iar în timpul ăsta sunam în continuu la 112, ca să le spun unde suntem și încotro ne îndreptăm. Degeaba. Am ieșit din localitatea în care era să ne luăm la revedere de la viața asta, am intrat într-alta, am ieșit și din aia, am intrat în Constanța, am intrat și pe autostradă și tot așa, timp de aproape o oră - până când am ajuns la capătul drumului, în Portul Constanța, la Poarta 10. 

Nicio, dar NICIO mașină de poliție nu l-a oprit pe tirist pe ruta Ciocârlia-Murfatlar-Valu lui Traian-Constanța-autostradă-Portul Constanța Sud. În tot timpul ăsta, tiristul nu numai că mergea în zig-zag, dar a intrat pe contrasens de nici nu mai știu câte ori. 

Așa că am făcut noi munca domnilor de la Rutieră și, când am ajuns în Port, unul a rămas lângă tir ca să nu fugă dementul ăla și altul s-a dus la punctul de control să anunțe că la volanul unui tir este unul care nu se poate ține pe picioare. Tatăl băiatului făcea ture între punctul de control, tirul ăluia și băiețelul lui, ca să se asigure că cel mic nu e foarte speriat și că nu intră în stare de șoc. 

După ce le-am zis despre ce e vorba, cei de la punctul de control i-au luat actele inconștientului și l-au ținut acolo până când a venit poliția. După o oră și jumătate de la incident au ajuns și băieții de la Rutieră. Foarte profi de altfel, nimic de reproșat pe linia asta, și-au făcut treaba ca la carte. 

Dar, serios că vii după o oră și jumătate în condițiile în care doi disperați sunau în continuu la 112 implorând să vină mai repede un echipaj pentru că un tir merge, prin localități, în zig-zag și mai mult pe contrasens decât pe banda lui? Apoi, până unde ar fi trebuit să îl urmăresc pe individul ăla, ca să mă asigur că nu scapă și că nu se mai urcă la volan în următoarea perioadă? 

Într-un stat sănătos n-ar fi trebuit să fac eu asta, pentru că eu sunt jurnalist, nu vânător de șoferi beți și nici agent la Rutieră. Ar fi trebuit să-mi văd liniștită de treabă mai departe și să-mi continui documentarea în teren, simțindu-mă în siguranță după un simplu apel la 112. Ar fi trebuit să mă simt în siguranță și să fiu convinsă că a fost de ajuns să sun la 112 pentru ca polițiștii să intervină rapid și să îl oprească la primul colț pe dementul ăla. Dar nu, leafa pe jumătate din ziua asta ar trebui să o primesc de la Poliția Rutieră. Mă simt grozav! 

Și foarte întreagă. 

Care sunt concluziile mele azi?

1. Că niciodată, dar niciodată nu o să rămân pasivă în astfel de episoade și nici în altele în care voi ști că pot salva sau schimba ceva. Și vă rog și pe voi să faceți la fel. În nicio situație similară nu există: "Nu am timp", "Nu pot să schimb eu nimic", "Bine că am scăpat eu". Trebuie să ne ștergem din minte astfel de reacții complet greșite. 

2. Viața lui Luca, băiețelul din mașina de pe contrasens, a fost salvată pentru că purta centura de siguranță pe bancheta din spate.

3. Tatăl lui Luca a dat dovadă de un sânge rece incredibil și, după ce "a dat o tură" prin șanț, a reușit să redreseze mașina formidabil și la timp. A evitat impactul cu tirul, impactul cu un perete de ciment, apoi și impactul cu mașina în care ne aflam noi. Și îi mulțumim pentru asta :) Cel mai probabil, nu e numai un șofer, ci și un pompier pe cinste! :)

4. Că inconștiența nu e totală, dacă nu e dublată și de nesimțire și tupeu: în timp ce îl urmăream pe tiristul beat rangă, am văzut cu stupoare cum a oprit la un market din Valu lui Traian pentru ca doamna de lângă el să coboare și să-i cumpere o sticlă de tărie. Ne-am oprit, le-am făcut poze și am vorbit singuri câteva minute. Omul a oprit pe drum ca să-și mai cumpere alcool!? Apoi, cu un tupeu incredibil, când am ajuns în port, cucoana lui, la fel de beată, a sărit să ne bată și ne-a întrebat: "Și ce dacă a alunecat puțin, așaaa?". 

5. Fiecare zi în care ne trezim chiar poate să fie ultima. Așa că, hai să o trăim pe fiecare, dar pe fiecare dintre zilele pe care le mai avem, ca atare. Nu știi niciodată ce o să fie mâine. Sau dacă o să mai fie. 

Să fim sănătoși."

Știrile Antena 1 Observator sunt și pe Instagram, Youtube și Facebook