Aurel Persu este românul care a reuşit să revoluţioneze lumea automobilismului în anul 1924! Inginerul a creat primul autovehicul cu caroseria de forma aerodinamică şi cu ro
ţile montate în interior

La acea dată, inginerul Persu era o personalitate deja cunoscută în Europa pentru iniţiativele sale, dar neglijat în ţară, pentru că ideile lui erau prea excentrice. Mai mult decât atât, apărând la volanul ciudatei maşini pe străzile Bucureştiului provoca nemulţumirea birjarilor pentru că le speria caii.

Articolul continua dupa recomandari

Un articol din ziarul “Universul” cerea municipalităţii să nu-i permită circulaţia pe drumurile publice cu asemenea năzdrăvănie.

Dar năzdrăvănia avusese succes la Berlin!

Acolo, Aurel Persu a absolvit Politehnica fiind şef de promoţie! Astfel, a reuşit să îşi construiască prototipul, fiind chiar şi medaliat pentru studiile sale privind comportarea profilelor aerodinamice în mişcarea lor.

Autovehicului a fost brevetat pe 19 septembrie 1924, cu denumirea “Automobilul de forma aerodinamică şi cu roţile ascuse sub aripi”, demonstrând că forma caroseriei, precum şi aducerea roţilor în interiorul ei aduc o importantă economie de combustibil.

Dotări ale maşinii "minune":

Aceasta era echipată cu frâne pe saboți, care acționează doar pe roțile din spate. Datorită distanței reduse dintre roțile din spate, inventatorul a renunțat la diferențial în transmisie. Motorul tip A-G f Automobilbau Berlin, este cu ardere internă și cu aprindere prin scânteie; are patru cilindri în linie, o putere 6/20 P.S., alezajul 64 mm, cursa 110 mm și cilindreea 1400 cm.c.

Cutia de viteze este de aceeași fabricație ca și motorul, iar demaratorul este produs de firma Eisemann, tipul MKI-12, nr.14328. Magnetoul are aceeași fabricație, iar carburatorul este produs de firma Arthur Haendler Co. Berlin.

120.000 de kilometri parcurşi...

Aurel Persu a adus automobilul în România, parcurgând cu el peste 120.000 kilometri, cu o viteză maximă de circa 80 de kilometri pe oră. Datorită lipsei diferențialului putea lua viraje foarte strânse cu 60 la oră în deplină siguranță.

Inginerul a donat automobilul, în stare de funcţionare, Muzeului Național Tehnic „Dimitrie Leonida” în anul 1969. În prezent, el nu mai funcţionează, iar caroseria este deteriorată.

În țară, a fost conferențiar la Școala Politehnică, iar din 1938 director general la Fabrica de avioane I.A.R. Brașov. A ieșit la pensie în 1950, dar a continuat să lucreze la Institutul de Documentare Tehnică din București. A murit în mai 1977.