Imagini incredibile au fost surprinse pe un drum din Bărăgan, acolo unde un copil a fost pus să care kilometri întregi o cruce din lemn luată din cimitir, într-un ritual de invocare a ploii, cunoscut sub numele de Caloianul.

S-a întâmplat la Smeeni, în a doua zi de Rusalii.

Articolul continua dupa recomandari

Câteva femei, un copil care purta crucea de lemn, o fetiţă cu o creangă de nuc şi Caloianul, o păpuşă din lut împodobită cu petale de trandafir, purtată de o tânără. Totul făcând parte dintr-un ritual străvechi de invocare a ploii.   

Caloianul de la Smeeni a fost purtat de alai către Fântâna Tămăduitoare.

”E pomenit din bătrâni să mergem la fântână să ne dea ploaie. Înainte bătrânii aşa făceau. Noi, de la stradă ne-am organizat şi am luat o cruce veche din cimitir”, spune o bătrână.   

Pe tot traseul de peste trei kilometri femeile au bocit şi s-au rugat la Dumnezeu ca după acest moment să apară şi ploaia cea mult aşteptată, scrie adevarul.ro. La Fântâna Tămăduitoare de la Smeeni, grupul de săteni a pus păpuşa din pământ pe cursul unui firicel de apă.   

Caloianul sau Paparudele

Aparent, Caloianul s-ar confunda cu Paparudele. Și un obicei, și celălalt, se referă la invocarea ploii, în momente de secetă.

Dacă însă Paparudele sunt copii (fete) care „se îmbracă” în verdeață, pentru a aduce ploile atunci când este secetă foarte mare, Caloianul (Scaloianul, Muma Ploii, Tatăl Soarelui etc.) se performează atunci când este secetă, dar și când ploile sunt prea abundente. 

Vezi 2 imagini în Galerie

Ritualul, în punctele sale esențiale, este relativ asemănător pe tot cuprinsul țării, și constă în confecționarea unei păpuși cu înfățișare umană, împodobirea sa cu coji de ouă roșii (actul se face după Paști, cojile ouălor pascale fiind investite, inerent, cu sacralitate, înmormântarea, pomana, dezgroparea sa la trei zile (mitul Christic fiind aici evident) și aruncarea sa într-o fântână sau pe o apă, unde, evident, „va învia”. De asemenea, trimiterea la Paște prin cojile de ouă se referă atât la Marea Sărbătoare a primăverii care, odinioară, marca sfârșitul anului vechi și începutul anului nou la popoarele agricole, dar și la vechile zeități pre-creștine ale vegetației care mureau, la sfârșitul ciclului, pentru a renaște în anul următor.

Obiceiul are două fețe, scrie imperialtransilvania.com. Atunci când ploile sunt prea abundente, amenințând să producă stricăciuni mari sau să distrugă, chiar, recolta, el se numește Muma Ploilor, iar când seceta s-a prelungit peste măsură și riscă să ardă ogoarele, poartă numele de Tatăl Soarelui. Interesant este și faptul că „îngropatul” Caloianului îmbracă toate aspectele specifice înmormântării îndătinate fiind, astfel, urmat întotdeauna de pomană. Fetele se adună într-o casă, aduc mâncare și fac o petrecere. În momentele performării obiceiului se rostesc aceste cuvinte: „A murit tatăl Soarelui și a înviat muma ploii”.

Se cuvine amintit și faptul că, cel mai adesea, Caloianul este îngropat la răscruce de drumuri, la întretăierea căilor importante ori chiar la hotar, prin aceasta făcându-se trimitere directă la hotarul dintre cele două lumi, Lumea de aici și Lumea de dincolo, de unde, în mod obișnuit, sunt invocate forțele menite să împlinească magia performată.

Nici personajul nu este unul în mod absolut „curat”, așa cum (nu) sunt toate cele care au o cât de mică legătură cu actul magic, fie el pozitiv ori negativ. În cazul Caloianului se consideră că am avea de-a face cu un spirit nefericit, un suflet care nu și-a găsit liniștea, deoarece nu a fost îngropat creștinește, ori din alte pricini, Numai ele, aceste suflete care nu își găsesc liniștea și pacea pot ajuta oamenii de pe acest tărâm să invoce ploaia, să o oprească ori să o pornească.