Anii trecuţi am fost chiar pe ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte banii cheltuiţi pentru cărţi. Uneori e vorba şi de bani, alteori nu. Dacă îi întrebăm pe profesorii sau învăţătorii de la catedră, altul e argumentul. Părinţii nu mai citesc. Iar dacă ei nu citesc, atunci nici copilului nu i se va deschide acest apetit pentru lectură.

Tocmai s-a încheiat Evaluarea Naţională pentru clasa a doua, iar colega noastră, Mădălina Iacob, i-a testat pe elevi la proba cititului, într-un material prezentat în Observatorul orei 12.

Articolul continua dupa recomandari

Ştefania, elevă: Îmi place să citesc foarte mult! Citesc multe carti!

Ştefania este în clasa a doua. A ieşit de la proba de citit de la evaluarea naţională. A prins gustul lecturii la 6 ani şi, deşi se mai încurcă până să desluşească sensul cuvintelor, acceptă doar cărţile care sunt amuzante. La fel este şi Dragoş, colegul ei. Cartea lui preferată este Domnul Sconcs. A ajuns aproape la jumătatea volumului.

Dragos, elev: Este vorba despre un domn care nu prea face baie si duhneste! Sunt unele carti foarte amuzante si cel mai mult imi plac cartile care sunt amuzante si interesante. Să zicem cu actiune!

Preferinţele sunt una, iar gustul pentru lectură, alta. Iar aici nu există dubii. Exemplul părinţilor este cel care îi ajută pe cei mici să prindă drag de citit.

Reporter: Părinţii acasa citesc cu tine?

Dragos, elev: Da! Mai citesc si ei.

Reporter: Ei citesc carti?

Dragos, elev: Nu prea, dar tot le plac cartile.

Reporter: De ce nu îti place sa citesti?

Bianca, elev: Pentru ca ma gandesc mereu cu stres cate capitole mai am de citit. Acasa trebuie sa citesc macar 2 capitole pe zi.

Reporter: De ce?

Bianca, elev: Tata ma pune tata si tata ma cearta daca nu citesc.

Reporter: Tati citeste cu tine?

Bianca, elev: Nu, el doar se uita la televior si eu citesc!

Din lipsă de timp, părinţii, de cele mai multe ori, uită asta. Şi preferă să impuna reguli. Citeşte, că dacă nu...

Daniela Voinea, directoarea Şcolii Nr. 1: Ar trebui să citească cu ei. Să le citească în prima fază ca să cultive gustul de a deschide o carte. Încet, încet, cu multă răbdare şi timp pe care trebuie să îl facem pt copiii nostri, trebuie sa stam efectiv langa ei: citeste-mi, ca ma dor ochii, am stat mult cu ochelarii pe nas, cu ochii in calculator. Gasim niste metode. Citeste tu, hai sa vedem daca reusesc sa inteleg eu, adult, ce citesti tu. Este foarte important să vadă parintele ca citeste, au nevoie de modele. Cand noi, din jurul lui, nu aparem cu o carte citind, nu au ce învaţă de la noi.

Teoria o ştim cu toţii, dar practica ne arată, din păcate, că. Jumătate din populaţia României nu a citit nici măcar o carte anul trecut. De ce nu citim?

Argumentele femeilor sunt, de cele mai multe ori: "Nu am timp" sau "Nu am o pasiune pentru asta", iar ale bărbaţilor: "Mă plictisesc foarte repede" sau "Nu am răbdare să citesc"

Iar cei mai "filosofi" dintre români spun că "Viaţa te învaţă mai mult decât cititul". Deloc greşit, de altfel. Dar să ne amintim şi faptul că "viața este precum o carte bună. Cu cât o parcurgi mai mult, cu atât începe să aibă sens."

Aşa că alegerea de a cumpăra cărţi nu doar pentru a le face cadou, rămâne cea mai înţeleaptă. Momentan, studiile arată că doar jumătate dintre români cumpără cărţi din plăcerea de a citi, iar restul, pentru serviciu, pentru cadouri sau. drept ajutor împotriva stresului. Cel mai des, însă, pentru că le recomandă cineva din anturajul lor.