În ţara în care profesorii se filmează în timp ce ţipă la elevi, iar copiii protestează cu foaia albă la examene, părinţii caută soluţii. De multe ori, salvarea vine din afara sistemului. Dar există şi variante mai accesibile, chiar în şcolile de stat. Un exemplu este alternativa Step by Step, recunoscută de Ministerul Educaţiei. Metoda nu se abate de la programă, dar ţine ritmul noilor generaţii. 

Dansul şi jocul fac parte din programul obişnuit al unei clase Step by Step. Este o metodă de educaţie recunoscută de minister încă din 1995, dar care a devenit populară abia în ultimii ani.

Articolul continua dupa recomandari

Mihaela Bucinschi, formator naţional Step by Step: Dacă am început doar cu câte o singură clasă pe un nivel, iată că, după 15 ani, am ajuns la nouă clase.

E un sistem ales de părinţii dezamăgiţi de şcoala tradiţională, care vor să le ofere elevilor mai mult decât informaţii seci şi manuale învechite. Pentru cei trei copii ai Ceciliei, programul Step by Step s-a dovedit alegerea potrivită.

Coziana Zaharia, învăţătoare Step by Step: Programul Step by Step presupune lucrul la centrele de activitate şi, după cum observăm, aici avem centrul de arte, continuăm cu centrul de matematică şi explorare a mediului, centrul de citire şi centrul de scriere. 

Spiritul de echipă şi dezvoltarea abilităţilor sunt puse pe primul loc. Elevii nu au catalog, părinţii sunt invitaţi mereu la ore şi fiecare clasă are doi învăţători specializaţi. Diferenţe uriaşe faţă de sistemul clasic. 

Coziana Zaharia, învăţătoare Step by Step: Sunt în competiţie cu ei înşişi pentru că ei îşi observă progresul pe care îl au. Greşeala aici este văzută ca o formă de a progresa şi nu ca o unitate de măsură. 

Step by Step este singura alternativă educaţională care urmăreşte programa naţională, iar clasele se formează în şcolile de stat, la cererea părinţilor. 

Marina Manea, purtătorul de cuvânt al ISMB: Avem 10 unităţi de învăţământ unde funcţionează programul Step by Step, cu 45 de grupe anul acesta, dintre care patru clase pregătitoare. Pentru anul viitor, preconizăm un număr mai mare de clase pregătitoare şi anume şase. 

În România, mai există şi alte modele educaţionale, precum Montessori sau şcolile cu programă occidentală. Le găsim, însă, doar în sistemul privat şi la preţuri care depăşesc salariul minim. De exemplu, pentru un an în sistemele american şi britanic, părinţii ar trebui să scoată din buzunar chiar şi 10 mii de lei pe lună.