Multe dintre expresiile pe care le folosesc părinţii cu bune intenţii le fac de fapt rău copiilor, şi asta pe termen lung. Toţi specialiştii în creşterea copiilor sunt de acord asupra unui aspect: cei mici sunt vulnerabili şi prind, ca un burete, absolut tot ce le spunem. Fie că e de bine sau de rău. Sunt deseori vorbe spuse la nervi sau după o zi grea de muncă, atunci când nu mai avem multă răbdare. Şi aici apare problema. 

De câte ori aţi mers pe stradă şi aţi fost martorii unei scene în care un copil se tăvăleşte de plâns iar părintele îl ceartă, se răsteşte şi îl jigneşte. Sau invers, îl ignoră şi îl lasă să plângă? Probabil destul de des. Şi sigur aţi fost revoltaţi de oricare dintre cele două variante şi v-aţi întrebat "oare cum e mai bine". Şi noi la fel. Aşa că am întrebat psihologii unde greşim.

Articolul continua dupa recomandari

Bogdana Păcurari, psiholog: Nu mai plânge! sau Nu trebuie să fii furios sau E de ajuns cât ai fost trist, gata. Şi atunci, de aici, copilul învaţă că emoţiile lui sunt ceva de speriat. Că emoţiile nu sunt normale, ca nu e ok să le aibă şi, mai departe, în viaţa de adult poate să dezvolte diferite comportamente care nu îl ajută în viaţa de zi cu zi.

Şi negaţiile trebuie să dispară atunci când vorbim cu copiii. Altfel, copilul va dezvolta, cu timpul, diferite adicţii sau dependenţe.

Bogdana Păcurari, psiholog:Poate să îşi refuleze emoţia pe care a învăţat că nu e ok să o simtă, cum ar fi furia, să o refuleze în mâncare sau să o refuleze în consum de droguri sau de alcool. La fel şi teama, dacă teama a fost ceva ce i-a fost interzis să simtă, mai târziu îi va fi foarte greu să simtă fricos sau să simtă teama în sine. O sa ii fie teamă să se urce în avion dar nu va şti de ce. Ca să nu ajungem la comportamente de genul ăsta, putem să îl ajutăm pe copil şi să îi spunem "E ok să îţi fie frică, şi mie mi-ar fi în locul tău. Dar e ok, sunt aici să te ajut, mergem împreună."

La fel de greşit este să-ţi compari copilul cu un altul care. a făcut ceva mai bine. Psihologii spun că singura conparaţie trebuie făcută între copilul de astăzi şi cel de ieri, pentru că cel mic trebuie să evoleze primindu-se pe el ca exemplu, nu pe alţii.

Bogdana Păcurari, psiholog: Ăsta este un mesaj foarte puternic, care ajunge să fie simţit de copil cu "Nu eşti bun de nimic", "nu o să reuşeşti în viaţă", nişte mesaje venite de la părinţi care în momentul respectiv nu au încredere că cel mic poate gestiona situaţia, mai departe, el le interpretează ca şi temeri în viaţă. Că nu va face faţă situaţiilor grele, situaţiilor complicate, îi va fi teamă să getsioneze lucruri complicate. De aceea e important să fim lângă el în lucrurile grele, complicate pe care le face. Dacă nu îi iese un joc sau o construcţie, e ok să te enervezi, e ok şi să nu îţi iasă, mai şi greşim, nu ne ies toate lucrurile, hai să facem împreună. Să îl ajutăm unde a greşit şi data viitoare să îl lăsăm să facă singur.

Specialiştii spun că mesajele care vin din partea părinţilor sunt primite de copii în proporţie de 50%. Cu restul vin chiar ei. Sau mai bine spus, temperamentul lor. De asta, chiar şi doi fraţi pot reacţiona diferit în faţa părinţilor. Aşadar, dacă vrem să creştem copii puternici, sănătoşi şi capabili să ia decizii, mai întâi trebuie să lucrăm cu noi înşine, ca adulţi, pentru a putea să le fim sprijin, nu obstacol.