Adevărate comori se ascund în inima pădurilor de brad sau de fag din Transilvania. Ciuperci care fac deliciul străinilor şi fructe de pădure bio au răsărit cu tonele, după ploile abundente din ultimele săptămâni.

Bureţi sau gălbiori, hribi şi uneori chiar trufe - sunt doar câteva dintre comorile din Transilvania. 

Articolul continua dupa recomandari

În satul Sub Cetate, din Harghita, sub ploile de iulie, pădurea e mai generoasă ca oriunde. La o simplă plimbare prin natură, îţi răsar în faţă sute de ciuperci, care mai de care mai atrăgătoare. Atenţie însă, doar un ochi de specialist le poate deosebi pe cele bune de cele otrăvitoare. 

Miklos Kinga, expert în ciuperci:

Care nu-s bune au coada aşa mai subţire, mai lungi şi când se rup, se înnegresc.

La noi, cel mai răspândit soi este champignonul de pădure- ciupercile albe din care se face delicioasa ciulama. Mult mai rară, lăptuca iute se consumă cel mai des prăjită, iar pălăria ei poate ajunge chiar şi la 18 centimetri. 

Extrem de aromaţi, gălbiorii au un gust dulceag şi din ei iese cea mai bună tocăniţă. 
Hribii sunt preferaţii străinilor. Perfecţi în sosuri pentru paste sau alături de friptură. 
După ploaie, culegătorii adună câte 30 de kilograme în fiecare zi. Îi vând cu 7 lei kilogramul, nu înainte să îi selecteze cu atenţie. 

Zilnic, în hala de procesare a acestei fabrici din Harghita intră o tonă de ciuperci. O producţie record. Muncitorii nu au timp de pauză. 

Cea mai mare parte din producţie ajunge însă pe mesele străinilor, care apreciază gustul şi plătesc chiar şi 25 de euro pentru un kilogram de ciuperci sălbatice româneşti. La fel se întâmplă şi cu fructele de pădure - zeci de tone de afine, zmeură şi mure pleacă în fiecare an la export.