Când viaţa le oferă mai puţin decât altora, copiii speciali reuşesc să-şi găsească resurse incredibile şi arată unei ţări întregi că sunt puternici. Andrei este unul dintre ei. Vă prezentăm povestea lui chiar de Ziua Internaţională a Persoanelor cu Dizabilităţi. Copilul-bucurie e campion, ne arată că viaţa e valoroasă şi că putem spune - în cor - Ajut Eu! Băiatul de clasa a opta ştie ce vrea să facă în carieră şi are un idol despre care vorbeşte cu o energie debordantă. Întâlnirea cu el ne ajută să vedem că fiecare poate dărui speranţă. 

Azi, la teatrul de copii din Botosani, se joacă Scufita Rosie. E premieră. Şi o reprezentaţie  specială, cu 3 actori cu adevărat speciali. În rolul lupului, Andrei Pălimariu. 

Articolul continua dupa recomandari

DAN PĂLIMARIU, tatăl lui Andrei: În primul rând, special e cromozomul în plus care îl face special. Și apoi el ca persoană. E unic. Transmite multă dragoste. Ne-a resetat și ne-a pus viață pe alte căi. Alături de el și ajutându-l, ne-am dat seama, de fapt, că viața are sens pentru oricine, indiferent cu ce minusuri te naști.

Andrei a primit la naştere notă minimă şi diagnosticul de Sindrom Down. Deci, multe minusuri, cum s-ar spune. Dar el a demonstrat, cu fiecare gest, cu fiecare zâmbet, că e capabil de foarte multe "plusuri" . Andrei e copilul "bucurie". N-ai zice că în spatele chipului său se ascunde o mare suferinţă. Râde, spune glume, e vorbăreţ şi pasionat de teatru. Pe scenă, simte că e puternic. Şi special. 

ANDREI PĂLIMARIU: Noi am jucat teatru și a fost frumos, cu aplauze multe. Se bucurau când mă vedeau pe mine. Și am fost eu la școală. Toți colegii mei vorbeau cu mine. A apărut la ziar, Andrei a apărut la ziar. Se bucurau colegii pentru mine.

Părinţii l-au încurajat mereu să descopere lucruri noi, să se descopere pe sine. Aşa a început Andrei să facă înot. Şi, dintr-o joacă, a ajuns campion Special Olympics. 

DAN PĂLIMARIU, tatăl lui Andrei: Trăirile pe care le are după o piesă de teatru, momentul în care este aplaudat după o competiție, atunci când urcă pe podium și primește o medaliie - asta i-au dezvoltat stima de sine și s-a simțit și el valorizat și se vede în persoana lui de astăzi.

Andrei e in clasa a opta la o scoala de masa. Parintii au vrut neaparat ca baiatul lor sa stea in banca alaturi de copii considerati normali. Printre ei, Andrei a simtit ca si el e la fel. Face adunari, scaderi, inmultiri, stie sa scrie si sa citeasca. O performanta pentru un copil cu diagnosticul lui. Şi un semn că in lumea asta mare e loc si pentru el. 

DAN PĂLIMARIU, tatăl lui Andrei: E foarte important să fie la școala de proximitate, unde cunoaște vecini și e coleg și din școala cu cei din cartierul respectiv. Să cunoască tineri de vârsta lui, cu care peste 10 - 15 ani se va reîntâlni cu ei în oraș și atunci, cunoscându-se de mici, stând în aceeași clasă, nu vor mai avea nici el, nici ceilalți temeri, prin faptul că se cunosc. De foarte multe ori discriminarea apare tocmai din lipsa informațiilor și a necunoașterii.

ANDREI PĂLIMARIU: Sunt bucuros să merg la școală, toți colegii mă strâng și îmi dau inimi la școală. Profesorii mei sunt frumoși. Și-mi place româna!

Andrei e pregatit deja pentru viata. E pregatit sa imparta bucuria aceasta de a trai cu altii ca el. Chiar in curtea casei lor, parintii vor construi un centru pentru copiii cu Sindrom Down. 

ANDREI PĂLIMARIU: Vreau să ajut copiii săraci și bolnavi!

Un suflet frumos de copil vrea sa faca lumea mai buna. Daca nu, macar sa o faca sa zambească.

(Reporter): Ce-ți dorești tu cu adevărat să te faci, te-ai gândit?

(Andrei): Actor!

Asta e cea mai mare dorinta a lui Andrei. Sa fie actor pentru copii si adulti asa cum e idolul sau. 

ANDREI PĂLIMARIU: Sunt bucuros să-l cunosc pe actorul pe care-l cheamă Bendeac, e actor român. Sunt bucuros să fim împreună prieteni. Să mă învețe și pe mine, să joc și eu! 

Copiii speciali au, de obicei, dorinte mici. Dar din dorinte mici, se fac visurile mari, iar copiii speciali devin, in felul asta, mai puternici.